Jurnal recent
traditii ingropate
in stil sud-estic.
Metal in Buzau
Exista locuri in Romania care vibreaza bine, care rezoneaza cu un anumit mindset si mai putin cu altele. Pana pe la jumatatea anilor 90, Buzaul rezona cu miscarea rock bine, chiar memorabil si durabil, prin eforturile unor pasionati capabili care au punctat pentru multi ani niste momente, pe scurt, credibile si intense. Consistenta catorva editii ale TOP T a marcat atat evolutia unor trupe bune sau foarte bune de la noi, dar si constiintele in formare de atunci. Ca de exemplu, pe a mea.
Fara sa realizez la acea data, impresia lasata de aceste cateva editii a devenit etalon si treptat am realizat ca ele au fost la un nivel dificil de atins chiar si pentru editiile urmatoare ale aceluiasi festival. Treptat, insa, interesul, vremurile, oamenii s-au schimbat si migratia obijnuita catre altceva, caracteristica provinciei, fie ea nationala sau continentala a schimbat substantial fata oraselului de care e vorba, din punctul de vedere al subculturii de care vorbim. Publicul de atunci s-a diluat, publicul nou nu a avut alternative, publicul viitor nu exista.
De ce am inceput cu acest aspect ? Pentru ca pentru locuri si pentru mine acesta este practic mediumul de actiune. Aici ne invartim, chiar daca facem mai des sau mai rar excursii la concerte si evenimente din tara sau afara, inapoi acasa tabloul (un fel de rapire din serai in tonuri gri-maronii) persista. Si cei nascuti aici si care nu s-au relocat inteleg foarte bine, dar la fel de bine, cred eu, si imensa majoritate a locuitorilor de orase mici, mijlocii. In special specia aia ignorata in mod uzual, de cele mai multe ori obligata sa migreze, care nu constituie carnea de tun a efectivelor votantilor, grosul sistemul educational sau in genere o masa de manevra. In genere.
Motivul pentru care am inceput This You Can Trust, proiectul asociatiei Cerc Posibil, este usor de inteles acum: oras cu traditie in ale fenomenului, dar mic si inghesuit de crancene curente sub-culturale (dar atat de populare), de un puternic sentiment de abandon si inertie, merita electrosocurile unor evenimente care sa aminteasca faptul ca ce a fost a avut ecouri. In plus, viitorul public merita sa aiba alternativa, sa devina prezentul public si apoi sa se transforme.
Astfel in toamna aceasta am reusit sa strangem in cateva luni, dupa vorbele cuiva care a urmarit fenomenul local, fenomen schiop si chior, mai multe trupe din zona de underground romaneasca decat a vazut urbea in peste 6-7 ani. Si acest lucru a fost realizat fara vreo incercare comerciala, exclusiv nonprofit, din contributii, donatii, cotizatii, sustinerea celor interesati.
Prima mutare au avut-o tinerii de la KROPPEN (Slatina), cu piesele lor interesant plasate intre traditia black si death metal, intr-o zona care permite, inteligent, mult spatiu de miscare. Lipsa tobelor live aproape ca nu s-a remarcat si cursul a fost fluent, in dulce traditie greceasca, as zice. Kroppen sunt in mod cert un proiect de urmarit si sustinut, promitand sa returneze momente unice de metal extrem.
A doua mutare a fost de factura gothica, cu un heavy-power dark cu mai multa maturitate in compozitie si real potential creativ. Andrei Salagean a initiat ETHERNUS de ceva ani buni si desi componenta este schimbatoare se pare ca dinamismul proiectului e de invidiat. Intensitatea pieselor tinde catre o stare de transcendent si au transfigurat complet atmosfera spatiului din Underground Pub.
Efectul a fost neasteptat in peisajul restrans al urbei. Si cu atat mai mult cu cat persoane cu experienta in nisa au perceput potentialul si si-au anuntat interesul: Titus Constantinescu va veni pe 14 decembrie cu Blasted si Saddayah, concert din turneul de promovare al “Apopheny of Life”, primul lor album de studio, iesit la Loud Rage.
Dar pana in decembrie, a treia mutare au fost baietii nebuni de la MENTAL DISORDER. Proaspetii brasoveni sunt angajati corect pe traiectul thrashului si au re-aprins focurile, nu doar pentru fanii DRI!
Noroc ca am avut suficient combustibil pentru a face fata asaltului! Fuck the POSERS! Imi amintesc ca tricoul meu a avut nevoie de reparatii si Andrei, vocalul lor, a ramas cu ceva semne din mosh. Mare paguba! Baietii au schimbat de curand tobosarul si lucreaza intens la piese noi si multe. TIME FOR … ?!? Aia-i.
Al patrulea contingent. DEATHRATTLE (Bucuresti) au preluat starea pe care au dirijat-o Popescu and Co. si au aruncat-o in aer. Demisolul medieval buzoian s-a ciocnit cu un thrash optzecist reimprospatat si valul coliziunii a fost serios. Theodor, Cristian, Vlad si Nicolas profeseaza de cativa ani un thrash executat cu pasiune si studiat cu rabdare, cu eficienta imediata, care te transpune inapoi in perioada spectaculoasa a anilor 80 pe cararile metalliste, megadhetiste, testamentiale!
0rice metalist va recunoaste atitudinea de worship fata de stil si devotiunea in asimilarea lectiilor masive ale anilor de aur si va aprecia la Minutes before Death valoarea emulatiei si placerea unui headbang no remorse! Al doilea material, Power Corrupts e plin de riffuri misto si un groove “modern” (…au trecut 30 ani?) in viziunea 80ista, care isi da mana cu o intentie melodica mai pronuntata, de factura sobra si melancolica. Efectul de modernizare e astfel updatat, lectiile fiind facute, solourile iuti si taioase perfectionate si efectul largit in expresie, dar si ca surse de influente, momentele mult mai pregatite si anticiparile mai savuroase! In subsol s-a lasat cu consum serios de energie, s-au legat prietenii si s-au facut planuri de viitor!
Dupa Titus Constantinescu iata ca si Mihai Coro Caraveteanu isi exprima dorinta de a trece prin urbea care tocmai incearca sa se trezeasca din cosmar, cu costa-ricanii de la Heresy, aflati in turneul lor balcanic.
Dar pana in ianuarie a sosit momentul Saddayah si Blasted, si cum death a fost putin in toamna buzoiana incarcatura a detonat imediat. Imi amintesc clar figura lui Gabriel “Ciorba” de la BLASTED dupa doar cateva minute din prima piesa a lor: uimire si satisfactie ! Baietii au decimat printre headbangerii locali si au aprins un fitil care a ars complet la SADDAYAH. Abilitatile tehnice ale ploiestenilor au dat death-ului lor o dimensiune aparte, reusind sa ocoleasca tentatia decoratiei si facilul groove-ului modern. Atmosfera a fost incinsa cap-coada, fara pauze si numarul de spectatori a depasit precedentele event-uri din aceasta toamna, ba chiar mai mult si decat finalul de turneu de a doua zi de la Bucuresti! Saddayah au un potential tehnic si muzical enorm care urmeaza, cu siguranta, sa fie exploatat. Rifurile nu sunt doar grele si inteligente dar tind sa aiba si acele inefabile inflexiuni ale inspiratiei. Ploiestiul a mai adus deci o mana de frati in zona! O sa tinem aproape.
Desi anul se termina, toamna buzoiana are si un epilog, inzapezit, desi din tari calde: HERESY care vor deschide in acelasi timp anul metalic local in acelasi subteran medieval, pe 3 ianuarie 2019!
