Dacă nu ați fost la Maximum Rock Festival weekend-ul trecut și nu ați cumpărat-o încă, vă anunțăm că a apărut și cel de-al doilea număr al revistei Maximum Rock, ce cuprinde câteva interviuri interesante, de la SODOM, HAGGARD, la POLAR, FOR THE WICKED, LOST PARADISE și multe altele.
Editorial
Mi s-a întâmplat de mai multe ori să descopăr, fie la vreun festival, fie într-un subsol de pagină, trupe de care să mă îndrăgostesc iremediabil. Îmi amintesc, de pildă, că am mers fără nicio tragere de inimă să văd Agalloch. Şi, cu scuzele de rigoare faţă de admiratori, americanii nu m-au convins. Însă în deschidere a cântat o trupă aflată pentru prima dată pe scenă: Alcest. Şi m-am apropiat de atunci pas cu pas de proiectul straniu şi fermecător al francezului Neige, am făcut, prin intermediul lui, cunoştinţă şi cu Les Discrets, iar apoi şi cu unicul album scos sub numele de “Amesoeurs” al muzicienilor reuniţi din formaţiile de mai sus. Toate acestea doar pentru că m-am lăsat convins să merg la un concert al unei formaţii care nu m-a încântat niciodată şi pentru că mi-am spus să nu sar peste deschidere.
Cred că, de multe ori, obosiţi şi copleşiţi, nu mai avem răbdare să descoperim micile bijuterii ascunse. Mergem la sigur, citim doar articolele despre trupele care ne plac deja, iar la festivaluri preferăm o bere recitalului vreunui „no-name”. Evident, ca în toate domeniile, există şi extrema cealaltă. Şi nu odată am râs cu lacrimi de ambiţia unora de a nu asculta decât trupe cu cel mult 200 de fani şi eventual o interpretare şi o producţie din care să nu se înţeleagă nimic. În fond, din această tendinţă, deloc limitată la rock, se hrăneşte şi o bună parte din arta contemporană. Aşa se face că o femeie tăvălită în ciocolată, şampon şi fecale, se întinde apoi pe o pânză şi din urmele lăsate alcătuieşte un „tablou” care beneficiază de spaţiu generos într-un muzeu din vreo metropolă. (Exemplul ales nu este fictiv, „opera de artă” poate fi admirată la Barcelona şi nu puţini „exegeţi” scriu articole profunde despre semnificaţiile ei şi mai profunde.)
De fapt, a fi sau a nu fi comercial, a fi sau a nu fi cunoscut sunt lucruri care nu au nicio relevanţă pentru valoarea unei manifestări artistice. Mozart a fost comercial, Beatles la fel. De Paul Constantinescu nu mai ştiu astăzi în România decât muzicienii profesionişti, iar versurile Zoricăi (Teodosia) Laţcu sunt mult mai puţin citite decât mizeriile cvasi-analfabete ale unei soliste pop. Toţi cei numiţi mai sus – păstrând proporţiile şi în funcţie de context – au fost artişti fantastici. Şi din perspectivă strict artistică, gradul de notorietate nu le-a dat şi nu le-a luat nimic.
Revenind la cotidian şi la nivelul relativ al aşteptărilor noastre muzicale, festivalurile toamnei ne-ar putea oferi surprize. Anul acesta, dincolo de Sodom şi Haggard, Maximum Rock Fest vine cu nume mai puţin cunoscute. Nu fac niciun fel de reclamă. Vă mărturisesc că nu ştiu dacă e ceva de capul lor sau nu. Dar festivalul acesta, la fel ca şi altele de gen, a oferit de-a lungul timpului câte o surpriză cât se poate de plăcută. E suficient să-mi amintesc de Hteththemeth, care înainte de a cânta la Rockstadt şi Maximum Rock, devenit de acum o tradiție a lunii octombrie”., în acelaşi an, erau pentru mine o necunoscută, iar astăzi se numără printre preferaţii mei autohtoni. Cred că este rolul unui festival să scoată la iveală şi câte ceva din „subsolul” unei scene adesea îmbâcsite. Niciodată nu este un pariu dinainte câştigat şi adesea te trezeşti spunându-ţi că unii mai bine s-ar apuca de altceva. Însă când din noroiul mediocrităţii se iveşte un mic diamant, tot efortul capătă sens. Indiferent că va străluci cât să-l vadă o lume întreagă sau că va rămâne un exponat doar pentru câţiva cunoscători discreţi şi iubitori de frumos. (Paul „Slayer” Grigoriu)
Cum cumpărați revista?
Pentru a intra în posesia revistei, puteți face comanda pe adresa revista@maximumrock.ro (unde să specificați numele, prenumele, adresa de livrare, orașul și nr. de telefon) sau o puteți ridica direct de la sediul Promusic Events (str. Traian Demetrescu, nr. 9, București, zona Timpuri Noi). Prețul revistei este de 12,99 lei, iar în cazul comenzilor din alte localități în afara Bucureștiului, plata se va face prin ramburs de către cumpărător (+ taxele de transport). Tot la fel puteți comanda și primul număr al revistei, care este încă disponibil.
De asemenea, acestea vor putea fi găsite și la evenimentele Maximum Rock Romania & Promusic Events sau alte concerte rock / metal viitoare.
