Acest al doilea album al trupei poate fi privit în următorul fel:
“Arlechino” poate fi denumit un album conceptual. Per ansamblu, reprezintă fiinţa umană în toate ipostazele ei: victimă a societăţii (formată din aceiaşi oameni) şi a propriilor temeri (frica de a acţiona, plafonare la nivel mental asta ducând la stagnare şi la involuţie); omul, în supremaţia lui, acţionând într-un mod negativ asupra a tot ceea ce îl înconjoară (el, Omul, are drept de a ucide tot ceea ce este mai presus de puterea lui de a înţelege); încercările noastre nereuşite de a fi “îngeri”, acţionând conform ego-ului “gălăgios”.
Se porneşte de la relaţiile interumane, ego-uri, minciună, meschinărie, trădare, ura, falsitate “like an Arlechino act”. Cu toate că textele au o notă cinică, se strecoară şi elemente pozitive: încredere, speranţă, revelaţie asupra vieţii.” Monica Barta (voce, bas).
Materialul e produs în premieră de casa de discuri finlandeză Inverse Records.
