Ajuns la 10 ani de activitate concertistică, grupul clujean Krepuskul îşi răsplăteşte fanii şi reputaţia de grup experimental prin definiţie, cu un al 3-lea album de studio, intitulat “Hybrid“, lansat în data de 3 Noiembrie 2017 prin intermediul casei de discuri Morning Star Heathens din Marea Britanie şi masterizat de către Alessio Garavello (Dragonforce, Arthemis, A New Tomorrow).
Aşa cum ne-a obişnuit încă de la începuturile activităţii trupei, dar parcă mai remarcabil ca oricând pe acest disc, Krepuskul nu ia în derâdere termenul de “metal experimental”, ci îl complimentează cu inserţii semnificative şi extrem de inspirate de groove metal şi chiar şi de melodic black metal. Trupa chiar confirmă fără tăgadă, pe parcursul tuturor celor 9 piese care desăvârşesc acest material discografic de excepţie, faptul că principala caracteristică a trupei, rămâne, la fel ca până acum, inovaţia. Începută cu un pasaj orchestral inspirat, prima piesă de pe disc, intitulată premonitoriu “OCD (Let’s Start A War)” este un intro de 2 minute, în care touch-ul de metal progresiv, completat de o veritabilă explozie de percuţii marca Alex Tarocco, dau naştere unui vârtej preponderent metalcore abundent de riff-uri lente, dar agresive, trasând din scurt câteva directive esenţiale ale acestui album. Vocea guturală a lui Andu Ancheş (totodată, şi bass-ist al trupei) devine deja mai mult decât corelativă cu conceptul întregului album: este imposibil să nu trezească un apetit deosebit pentru parcurgerea întregului album.
“Hybrid High Breed” începe cu un groove melodic extrem de catchy, în care vocea lui Andu este un veritabil strigăt de durere, o repugnă la adresa depravării generale a societăţii. Este o piesă în care primează, mai presus de orice, impactul social. Este cea mai lungă compoziţie de pe acest album, spre finalul căreia instrumentalul îşi taie partea leului.
Este imposibil de ales o piesă de referinţă a acestui album. Piese precum “As Long As You See The Sky” (pe care trupa o interpretează în concerte de 5 ani deja) sau “The Disciples” (cea care, de altfel, beneficiază şi de un videoclip oficial), groove în formă pură, cu un intro lent, dar captivant balansat cu ceea ce acesta prevesteşte, sunt două elemente de temelie ale construcţiei acestui album. Aceste piese sunt, de altfel, poate cele mai complexe piese de pe întregul album, linia de bass predominând pe fiecare dintre acestea. Blast beat-urile de pe “The Limits Of Hate“, agresiunea generală agonizantă de pe “Under The Black Flag” sau riff-urile aparent sărăcăcioase în virtuţi de pe “Psychotherapy” consolidează sound-ul inconfundabil marca Krepuskul, care devine cu fiecare piesă ce trece tot mai irezistibil.
“They Will Fall” este penultima piesă de pe acest disc. Din punct de vedere muzical, este un crescendo, cu un intro introspectiv, lipsit de explozie şi de artisticale, ci oarecum liniar,care precursează un instrumental tehnic de toată frumuseţea, simplist. Este piesa cel mai puţin “artistică” de pe întregul album. Finalul piesei este lăsat unui excelent pasaj instrumental, cu influenţe tribale.
În fine, ultima piesă de pe album este una dintre piesele de rezistenţă ale trupei: “Awake“. Este o piesă pe care mulţi dintre voi o cunosc deja. În forţă, cu pasaje vocale când groove, când light, numai bine aleasă pentru a “închide” acest album.
Per total, acest nou album al clujenilor mi-a părut, încă de la prima ascultare (l-am ascultat de 3 ori înainte de a aşterne aceste gânduri) un album caracterizat, în primul rând, prin închegare: un album în care totul se potriveşte la fix împreună, pornind de la coeziunea celor 4 instrumente şi, desigur, a artizanilor acestora, şi continuând cu versurile care completează inspirat fiecare piesă în parte. Un album care necesită, din partea ascultătorului, întreaga sa capacitate de a asculta cu mintea şi cu sufletul, dar şi de a sintetiza muzica de mesaj. Îmi pare că acest album nu este nici pe departe unul conceptual, liniar sau ciclic, cu un început şi sfârsit bine definite, ci doar povestea Krepuskul, care merge mai departe cam aşa cum o ştiam, însă la un alt nivel de profesionalism. Trupa şi-a găsit direcţia care o reprezintă cu adevărat, printr-un echilibru aparent inaccesibil sound-urilor experimentale. Krepuskul este prin definiţie ALTCEVA, iar aşteptarea de peste 7 ani pentru apariţia acestui al treilea album al trupei a meritat cu prisosinţă. Once you go Krepuskul, you never go back!
Autor: Tudor Bolgar
