Duminica trecută, am avut ocazia să îmi îndeplinesc un vis mai vechi de-al meu. Ocazia de a-l vedea şi auzi pe AG Weinberger constituie un eveniment muzical de neratat pentru orice pasionat de blues şi jazz. Concertele sale, în special prin raritatea şi calitatea acestora, sunt de colecţie, dezvălunidu-ne un artist de cea mai înaltă clasă, care împărtășeşte cu publicul o experiență muzicală de o forță şi expresivitate așa cum doar în marile săli de concerte ale lumii se pot auzi. Pentru că, într-adevăr, aşa cum premiile şi reputaţia dobândite de-a lungul carierei o confirmă, AG Weinberger este un bluesman de talie, clasă şi reputaţie mondială.
Nu am să intru prea mult în detalii tehnice şi de playlist ale concertului, întrucât nu enumerările cantitative ar trenbui să primeze în faţa unui asemenea eveniment, de excepţie prin raritatea şi calitatea sa. Superclasa este prezentă la tot pasul, în exprimarea muzicală, lirică si în cea care leagă piesele, constituită din mesaje plăcut elaborate, inteligente cât să fie accesibile maselor, care nu au obiceiul de a fi excesiv de tăioase, ci mai degrabă acute prin problematica ridicată. Am remarcat, de asemenea, faptul că influenţele din Danny Gatton, Wes Montgomery, Buddy Merrill, J.S. Bach, Tilopa, Eliphas Levi, Moshe Dayan, dar şi Abraham Lincoln sau Winston Churchill, se cunosc la tot pasul, din fericire insuficient încât să ştirbească din originalitate, dacă nu a compoziţiilor, măcar a interpretării.
În schimb, am remarcat încă de la început faptul că AG Weinberger, în noua sa formulă de band, oferă o nouă dimensiune componistică şi stilistică repertoriului său, reunind piese de jazz, blues, soul şi blues-rock, într-un concert de colecţie, adevărate bijuterii muzicale pe care în România doar AG Weinberger le cântă şi le poate cânta. Căci nici nu este câtuşi de puţin de mirare, atunci când îi reuneşti pe Zsolt Szabo (clape) (Szabo Zsolt Quintet etc.), Virgil Popescu (chitară bass) (compozitor de piese de teatru, acompaniament muzical pentru diferite emisiuni TV, membru sau fost membru în band-urile Oana Sîrbu, Andra, Monica Anghel, Luminiţa Anghel, Silvia Dumitrescu, Manuela Fedorca, Angela Similea, Aura Urziceanu, Nicu Alifantis & ZAN etc.) şi Ciprian Leu (tobe) (The Fine o’Clock Band, Szabo Zsolt Quintet etc.). Această nouă formulă de band recrează, în stil propriu, un univers muzical de înaltă ţinută, piese din repertoriul lui Lionel Hampton, T-Bone Walker, The Fabulous Thunderbirds, Benny Golson şi Charlie Parker sau selecţia din compoziţiile proprii fiind redimensionate şi filtrate muzical de către AG Weinberger în cel mai firesc spirit al libertăţii de creaţie, astfel muzica sa emanând aceeaşi sensibilitate şi aceeaşi amprentă solară universului muzical abordat.
Pe bună dreptate, în lumina experienţei personale avută la acest concert, mă raliez opiniei unor critici de specialitate, care îl consideră pe AG Weinberger “Mr. Blues al României“, în frunte cu legendarul B.B. King, care a spus despre AG Weinberger că este “un chitarist carismatic de cea mai înaltă clasă”. Pe deplin merit, orădeanul la origini este singurul artist de blues şi jazz din România selectat pentru nominalizare la 7 categorii la Premiile Grammy, decorat cu Ordinul Cultural în grad de Cavaler. El îşi continuă misiunea sa cu acelaşi zel, cu aceeaşi pasiune şi credintă pentru a impune muzica bună în viaţa culturală din România.
Ce mi-a mai plăcut la această … întâlnire de suflet, să-i spunem (pentru că întâlnirile cu AG Weinberger sunt mai mult decăt exprimări artristice prin muzică sau şi altceva decăt concerte) este faptul că omul şi band-ul lui, deşi adaugă “pete” de jazz, rock şi soul în prestaţiile lor, sunt adepţi ai abstractizării blues-ului, către originile şi perioadele sale de glorie, în vremuri în care popularitatea tinde să-i exceadă blues rock-ului, plăcut al naibii altfel, dar uneori prea agresiv în raport cu menirea blues-ului la geneză. Publicul a contribuit şi el la conturarea unei seri de o calitate excepţională, prin comportamentul său adecvat unei astfel de întâlniri şi chiar prin faptul că este familiarizat cu blues-ul. De asemenea, mi-a plăcut să văd multe feţe tinere, poate nu surprinzător datorită faptului că mă aflam într-un centru universitar care respiră si creşte frumos prin studenţime.
AG Weinberger, în vârstă acum de 54 de ani, este, aşa cum se autocaracterizează, “un evreu ungur şi român” şi, totodată, prima persoană publică din România promotoare a blues-ului american, prin multiplele demnităţi pe care le-a avut sau le are: compozitor, chitarist, cântăreţ, producător şi promotor muzical şi realizator şi prezentator radio/TV. Iniţial chitarist rock, chiar membru al celebrului grup concitadin Metropol, AG Weinberger a făcut trecerea spre blues în anul 1986, odată cu înfiinţarea primei formaţii de blues din România, numită Transylvanian Blues Community, din care au mai făcut parte: Harry Tavitian (pian), Cătălin Rotaru (chitară bass) şi regretatul Corneliu Stroe (tobe). După 1990, Weinberger a fost invitat în turnee în Germania, Elveţia, Israel, Turcia şi Ungaria (unde, în 1992, a cântat în deschiderea concertului susținut de chitaristul Al Di Meola). În 1991, și-a înființat propria formație de blues – Weinberger Blues Machine. A lansat primul album de blues din România – “Good Morning, Mr. Blues“ (1996), urmat, un an mai târziu, de “Standard Weinberger“. Concertul de lansare al acestui album a fost televizat și a avut meritul de a scoate blues-ul din underground, oferindu-l publicului larg. Totodată, albumul din 1997 a obținut premiul Cel mai bun disc de jazz al anului 1997. În acelaşi an, AG Weinberger a cântat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, cu ocazia vizitei în România a preşedintelui Statelor Unite ale Americii. Ca urmare, a primit un mesaj de mulțumire semnat personal de președintele american. În continuare, muzicianul a produs și prezentat două emisiuni radio săptămânale, la posturile Radio România Tineret și Radio Contact. În anul 1998, a înființat fundația BlueSylvania și a concertat în cadrul festivalului Bluestock din Memphis, TN. La finalul anului 1999, Weiberger și-a lansat cel de-al treilea album, intitulat “Transylvania Avenue“.
Perioada care l-a propulsat pe AG Weinberger în galeria celor mai iluştri chitarişti de blues ai lumii a fost cea a anilor 2000, când acesta a părăsit România “pentru un exil cultural” de 7 ani în Statele Unite ale Americii, intrând rapid, mai întâi, în circuitul cluburilor de profil din Chicago (unde a avut ocazia să îi întâlnească şi să cânte alături de Son Seals, Laurie Bell, Pistol Pete, Chico Banks, Willie Kent & The Gents etc.), iar mai apoi în circuitul cluburilor de profil din New York, unde a avut ocazia de a frecventa şi presta în cluburi de prestigiu, cum ar fi: Decade, Bitter End, Red Lion, Stone Pony etc. În acest timp, a fost preluat de cântăreţul de country Sandie Brooks în band-ul care l-a însoţit pe acesta într-un turneu care a cuprins întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii. În anul 2005, AG Weinberger a înregistrat primul său album din perioada de şedere în Statele Unite ale Americii, în Nashville, TN şi Seattle, WA, acesta fiind produs de Tom Hambridge, cel care a mai lucrat cu Lynyrd Skynyrd, Johnny Winter, Bonnie Raitt, Susan Tedeschi, Delbert McClinton, Johnny Lang etc. În Iulie 2006, Weinberger și-a lansat albumul cu numărul patru, “Nashville Calling“, o premieră pentru piața muzicală din România: este primul album de blues al unui artist român înregistrat și produs în totalitate în Statele Unite ale Americii Au urmat, ca realizări discografice: “Guitar Man – Vol. 1” (2008), “Guitar Man – Vol. 2” (2008), “Singular” (2015), “Mighty Business” (2015) şi “Reborn” (2018).
De-a lungul carierei sale, AG Weinberger a făcut parte din următoarele grupuri: Metropol, Transylvanian Blues Community, Weinberger Blues Machine, A.G. Weinberger Band, AG Weinberger 4th şi Gringo de România.
Cred că nu este necesar să traduc următoarele impresii, ale unor oameni de primă mână a blues-ului mondial:
