E doar Luni, e doar începutul unei săptămâni și gândurile încep să își facă apariția de la primele ore ale dimineții. Sună cam așa: sunt prea obosit pentru ce va urma, am nevoie de o pauză, de o vacanță. Așadar, cea mai bună pauză e un concert, și unde altundeva dacă nu în /Form Space-ul clujean?! Mai ales că protagoniștii aveau să fie de calibru: Alcest (trupă franceză al cărei prim concert a avut loc tot în România, în anul 2011, la Alba Iulia) Iar cea mai bună vacanță … ei bine, decizia aceasta rămâne la latitudinea fiecăruia.
Cum ai putea să impresionezi o persoană? ÎI spui că veți face o mică plimbare în două țări. Începeți cu Islanda, după care vă opriți în Franța. Sună bine, nu? Așadar, când auzi pe cineva vorbind despre Islanda, te gândești la varietatea de peisaje, deși uneori mai apar pentru câteva secunde și secvențe ale specialei aurore boreale. Noi am fost norocoși luni seară (24 Februarie 2020, în /Form Space-ul clujean), întrucât fetele cucuiete de la Kælan Mikla ne-au făcut o introducere în țara lor prin niște interpretări destul de diferite față de ce am fost obișnuiți. Nu vă lăsați furați de înfățișarea lor plăpândă, pentru că știu cu siguranță cum să își folosească corzile vocale. Și ce anume cântă? …. Am ajuns la fix pentru a ne lămuri, deși nu ne-a fost prea ușor. Indiferent cât ai fi putut asculta pe internet de la cele 3 gagici islandeze, tot nu ai fi putut fi pe deplin inițiat în ceea ce înseamnă o experiență concertistică cu această trupă, pentru că fetele pun în scenă un darkwave / synth pop cu inserții de punk specifice mai degrabă sfârșitului anilor ’90, un gen muzical destul de rar abordat în România. Mai mult, show-ul pus în scenă de Laufey Soffía – voce, Sólveig Matthildur – clape și Margrét Rósa – chitară bass are multă complexitate și efect scenic, referindu-ne aici, în special, la mișcările parcă hipnotice, ritualul identic sau aproape identic de a trece de la o melodie la alta, aceste elemente fermecând publicul prezent deja în număr destul de mare pentru o trupă de deschidere. Timp de 45 de minute, cât au avut la dispoziție, Kælan Mikla au interpretat piesele: “Gandreið“, “Hvernig Kemst ég Upp?“, “Kalt“, “Draumadís“, “Kaelan Mikla“, “Nornalagið“, “Skuggadans“, “Næturblóm“,”Ándvaka” și “Nótt Eftir Nótt“. Iar vocea extrem de stridentă a solistei și faptul că textele pieselor au fost exclusiv în limba islandeză au fost alte două elemente care să ne determine să afirmăm că acest concert a fost supriza plăcută a serii. Kælan Mikla este un grup islandez de dark-wave / synth-punk înființat în anul 2013 în capitala Islandei, Reykjavik. Odată cu lansarea celui de-al treilea album al trupei, “Nótt Eftir Nótt“, în anul 2018, maturizarea acesteia a devenit completă, fapt poate cel mai bine exemplificat de faptul că, în acel an, Kælan Mikla a avut șansa de a deschide concerte ale trupelor The Cure și Placebo, ceea ce nu este puțin lucru pentru un grup islandez. În anul 2018, Kælan Mikla a fost invitat să concerteze la celebrele festivaluri Roadburn și Iceland Airwaves și a susținut un turneu sud-american alături de grupurile Drab Majesty și King Dude.
Componența Kælan Mikla:
Laufey Soffía – voce;
Sólveig Matthildur – clape;
Margrét Rósa – chitară bass.
Discografia Kælan Mikla:
“Kælan Mikla” (2016);
“Mánadans” (2018);
“Nótt Eftir Nótt” (2018).
A urmat pe scenă o trupă despre care efectiv nu am știut la ce să ne așteptăm. Pentru că, din nou, experiența de a vedea live actul artistico-cathartic este mult mai răvășitoare decât simpla experiență auditivă de a asculta melodiile acestei trupe. În orice caz, este ceva foarte diferit atât de Alcest, cât mai ales de Kaelan Mikla, factor benefic în a contribui la caracterul ecletic al serii. Călătoria preponderent interioară în care ne-a purtat Kælan Mikla a devenit preponderent exterioară și extrem de violentă în cazul trupei Birds in Row, care tocmai a fost confirmată pentru ediția din acest an a renumitului festival ceh Brutal Assault. Trecerea de la pasajele relaxate, melodice, chiar de blues, la cele uneori extrem de violente de post-hardcore și post-punk, cu un puternic mesaj social, este extrem de bruscă în cazul fiecărei melodii în parte. Pentru mine, Tudor Bolgar, cel puțin, este o experiență pe care cred că aș dori să o revăd, tot într-un cadru indoor, însă depinzând mult de starea de moment. Am rămas parcă mai impresionat de mesajul de pace al solistului, care ne-a îndemnat să ne apropiem unii de alții, să lăsăm deoparte diferențele, să credem în noi și să nu ne irosim talentele înnăscute sau dezvoltate pe parcursul vieții, decât muzica în șine. Între piesele interpretate de Birds in Row la Cluj-Napoca, am remarcat: “We Count So We Don’t Have to Listen”, “Love is Political“, “I Don’t Dance“, “Remember Uș Better Than We Are“, “15-38“, “We vs. Us” și “Me & the Violence“. Birds in Row este un grup francez de blues / punk / post-hardcore / melodic hardcore înființat în anul 2009 în Laval. Grupul a fost format de “T.“, “Q.” și “B.“, membrii care, de altfel, completează și în acest moment componența Birds in Row, la doar două săptămâni de la despărțirea unei alte trupe din care cei 3 membrii au făcut parte. Numele trupei a fost ales datorită capacității păsărilor de a zbura liber, neîngrădit de conjuncturi. În anul 2012, Birds in Row a susținut un prim turneu în afara țării natale, însă nu în Europa, ci în Statele Unite Ale Americii, cu Loma Prieta. Mai mult, al doilea turneu major al trupei a avut loc tot în Statele Unite Ale Americii, un an mai târziu, în compania trupelor Touché Amoré, Defeater și Code Orange Kids. În luna Iulie 2013, trupa a concertat în sfârșit pe continentul european, la Fluff Fest în Republica Cehă, festival la care Birds in Row s-a întors în anii 2015 și 2017. În lunile Octombrie și Noiembrie 2013, Birds in Row a deschis concertele din cadrul turneului final al trupei The Chariot.
Discografia Birds in Row:
“We Already Lost the World” (full length, 2018);
“Personal War” (EP, 2015);
split with WAITC (2015);
“You, Me & The Violence” (full length, 2012);
“Collected” (o compilație cuprinzând toate piesele de pe EP-urile “Rise of the Phoenix” si “Cottbus” EP, 2012);
“Rise of the Phoenix” (EP, 2009);
“Cottbus” (EP, 2010).
Headlicer-ul serii, Alcest, este o trupă pe care eu (Tudor Bolgar) urma să o văd pentru a 4-a oară, prima dintre acestea fiind chiar amintitul concert de debut al trupei. Însă, până acum nu am avut ocazia de a vedea această trupă indoor și întocmai aceasta mi-a fost curiozitatea principală referitoare la concertul francezilor. Pot spune că, atât datorită maturizării vizibile a trupei, cât și datorită producției potrivită cu natura cluburilor în care acest turneu se desfășoară, acesta a fost cel mai bun concert cu Alcest pe care l-am văzut până acum. Alcest, într-adevăr, evoluează vizibil odată cu fiecare album și cu fiecare turneu în parte, ajungând, părerea mea, la maturitatea de a susține mici (deocamdată) turnee din postura de headlineri. Indiferent de natura muzicală sau ambientală a albumelor, tot parcursul de până acum al trupei franceze poate fi caracterizat ca fiind acela al unei muzici personale, melancolice, “Souvenirs D’un Autre Monde”, o călătorie personală a mastermind-ului Neige prin amintiri, senzații, emoții și pasiuni care i-au croit drumul în viață, spre ceea ce este acum. Fetele cu siguranță visează la safire, iar Alcest a reușit să le ofere o interpretare a piesei “Sapphire”, care cu siguranță le-a făcut să uite de preaneprețuita nestemată. Mai ales când luminile te fac să crezi că tu chiar te uiți la un safir, îl ai în mâna ta și poți să îl rotești, să îl atingi, să îl admiri la infinit. De ce mai ai nevoie, când deții o asemenea bijuterie? De “Protection” în special când în această lume sunt atât de multe “Oiseaux de Proie“. Show-ul, per total, a fost extrem de intens, completat extrem de inspirat de jocul de lumini, dovedind, încă o dată, faptul că “Spiritual Instinct” este albumul care redefinește Alcest ca fiind o trupă proverbială de blackgaze / post-metal, continuator parcă ideal al ceea ce a fost Alcest pe albumul care i-a scos în lume: “Souvenirs d’un Autre Monde” (album de pe care, din păcate, Alcest nu interpretează nici o piesă în cadrul acestui turneu). Pe lângă maturizarea muzicală, prin acest turneu Alcest ne-a lăsat impresia că dorește să se afirme drept o trupă matură si din punctul de vedere al complexității setlist-ului, in sensul că, prin maniera abordată pe fiecare album, Alcest a ajuns să poată jongla prin locuri si timpuri sensibil diferite. Setlist-ul concertului de la Cluj-Napoca a cuprins următoarele piese: “Jardins de Minuit“, “Protection“, “Oiseaux de Proie“, “Autre Temps“, “Écailles de Lune – Part 2“, “Sapphire“, “Le Miroir“, show-ul încheindu-se cu piesa “Kodama“.
Alcest a luat ființă ca un proiect de studio în anul 2000, la inițiativa compozitorului Stéphane Paut “Neige” (cel care, de altfel, se ocupă de întregul instrumental al trupei, exceptând tobele), acesta fiind urmat de Jean Deflandre “Winterhalter“, la tobe, în anul 2009. Considerată drept pionier al stilului post metal / shoegaze (sau, așa cum trupă își spune, “blackgaze”), Alcest și-a definit un sound unic incă de pe EP-ul de debut (“Le Secret“, 2005), care s-a cristalizat excepțional în special pe cele 3 albume full length care au urmat: “Souvenirs D’Un Autre Monde” (2007), “Écailles De Lune” (2010) și “Les Voyages De L’Ame” (2012). Încă de la început, acest proiect s-a dovedit a fi conceptual, bazându-se pe experiențele spirituale personale portretizate de Neige în melodiile și versurile care parcă te duc în altă lume. În anul 2014, cel de-al 4-lea album de studio, intitulat “Shelter“, a marcat trecerea trupei de la un sound eminamente metal la ceva mai dream-pop, în vreme ce “Kodama“, full length-ul din 2016, inspirat din anime-le “Princess Mononoke” a lui Hayao Miyazaki, aduce în prim-plan soarta unui protagonist care se ocupă de senzația de a nu aparține unei anume lumi, ci de a trăi între acestea. Albumul “Kodama“ a marcat revenirea grupului la stilul muzical timpuriu al trupei. După obositor de multe turnee, Neige s-a simțit epuizat și s-a confruntat cu aspectele mai întunecate ale personalității sale. În timp ce lupta pentru a se reconecta cu esența sa spirituală, el a scris cel mai cathartic album al trupei de până acum, cel care, de altfel, deocamdată este ultimul album Alcest și care, totodată, face obiectul acestui turneu. “Spiritual Instinct” este primul album lansat de Alcest prin intermediul celebrei case de discuri Nuclear Blast, topind aspectele grele și mai ușoare ale trupei, dar sunând mai întunecat decât majoritatea celorlaltor albume ale trupei.
Line-up:
Stéphane Paut “Neige” – voce, chitară, chitară bass și sintetizatoare;
Jean Deflandre “Winterhalter” – tobe.
live:
Stéphane Paut “Neige” – voce, chitară;
Pierre Corson “Zero” – chitară;
Indria Saray – chitară bass;
Jean Deflandre “Winterhalter” – tobe.
Alcest online:
www.alcest-music.com
www.facebook.com/alcest.official
www.instagram.com/alcestofficial
www.nuclearblast.de/alcest
Discografie Alcest:
“Tristesse Hivernale” (demo, 2001);
“Le Secret” (EP, 2005);
“Souvenirs d’un Autre Monde” (full length, 2007);
“Aux Funerailles du Monde… / Tristesse Hivernale” (split CD w/ Angmar, 2007);
Les Discrets / Alcest (split CD, 2009);
“Écailles De Lune” (full length, 2010);
“Le Secret” (EP, 2011);
“Autre Temps” (single, 2011);
“Les Voyages de l’ame” (full length, 2012);
“BBC Live Sessions” (live album, 2012);
“Opale” (single, 2013);
“Shelter” (full length, 2014);
“Kodama” (full length, 2016);
“Protection” (single, 2019);
“Sapphire” (single, 2019);
“Protection EP – Exclusive Sampler” (EP, 2019);
“Spiritual Instinct” (full length, 2019);
“Protection (Ben Chisholm version)” (single, 2020).
Autori: Miha Șoica și Tudor Bolgar
