Fiind fan împtimit al trupei Celelalte Cuvinte, la a cărei concerte tocmai participasem, cu un week-end înainte, pentru a 28-a oară, trupa venind pentru prima dată după 26 de ani în Zalăul meu natal, nu am putut rata prima venire pentru un concert solo a lui Călin Pop la Cluj-Napoca. În egală măsură, un solid argument în plus l-a constituit faptul că nu îmi mai oferisem ocazia de a-l vedea pe Călin Pop nici în concerte solo, nici într-o altă trupă decât Celelalte Cuvinte. În imaginarul meu, deja aveam suficiente argumente pentru a nădăjdui faptul că seara zilei de Duminică, 17 Decembrie 2017, avea să fie încă o seară memorabilă trăită în tumultul Hard Club-ului clujean.
Deşi pretextul acestui concert l-a constituit lansarea celui de-al doilea album solo al lui Călin Pop, intitulat “Ritual de Iarnă“, în cea de-a doua parte a concertului am fost plăcut surprinşi să auzim şi compoziţii care fac parte de pe primul album solo al artistului (intitulat “Undeva“), dar şi câteva compoziţii aparţinând grupului In-Fusion din care Călin face parte alături de nu-mai-puţin celebrul său fiu Marius Pop şi chiar câteva nestemate marca Celelalte Cuvinte, pe care trupa le interpretează rar în concerte (“Când Mă Uit În Ochii Tăi“, “Despre Suferinţele De Iarnă“, “Pasărea De Plumb” şi “Iarbă Prin Păr“), toate acestea fiind interpretate acustic, cu samplere de fundal inspirat alese. Este semnificativ de relevant de menţionat faptul că întreg instrumentalul acestor două albume solo este compus, interpretat şi orchestrat de Călin. De efect a fost, de asemenea, şi “arsenalul” scenic minimalist: o noptieră, o veioză şi luminiţe specifice sărbătorilor de iarnă, menite să creioneze şi în alte forme acest … ritual de iarnă.
Deşi începerea concertului a fost voit întârziată astfel încât cei care au participat la mişcările stradale să poată ajunge, am fost neplăcut surprins de prezenţa redusă a publicului, dar plăcut surprins să văd lume venită din Zalău, Beclean sau Bistriţa, special pentru această întâlnire de suflet. Îmi permit să afirm că, argumentat sau nu, motivat sau nu, cei care nu au venit la intima întâlnire probabil că nu ştiu nici acum ce au ratat. Dincolo (şi chiar departe, aş spune) de ceea ce arată în trupa cu care ne încântă fascinant de 36 de ani încoace, în care comunicarea cu publicul este, de cele mai multe ori, limitată dar calitativă, în concertele solo Călin Pop îşi oferă şansa de a ni se dezvălui mai personal, mai din suflet, mai cald, dincolo de piesele extrem de reuşite acesta comunicând cu publicul în maniere care nu au cum să nu te atingă acolo unde adesea eşti de nepătruns. Ceea ce Călin Pop exprimă şi face pe scenă în concertele sale solo este sensibil diferit de ceea ce face în compania trupei. Calitatea, perfecţionismul şi devotamentul, în schimb, rămân fără îndoială la aceeaşi înălţime în ambele cazuri. Nu voi menţiona detalii tehnice legate de playlist-ul interpretat, pentru că titlurile pieselor sunt irelevante în context şi, foarte probabil, necunoscute (deocamdată, din nefericire) tuturor, dar voi exeplifica, totuşi, prin: “Vis de Iarnă“, “Primul Fulg“, “Alb Gând“, surprinzătoarea “Dansul Caprelor“, “Anul Nou“, “Ghiocei“, “Iarna A Venit” sau “De Crăciun“, de pe recent lansatul “Ritual de Iarnă“, dar şi prin “Undeva“, “La Fereastră“, “Suflete În Colivie” sau “Gând Murdar“, de pe albumul de debut “Undeva” (2014). Idem prestaţiilor trupei Celelalte Cuvinte, concertul a durat în jur de 2 ore şi 15 minute, cu 15 minute pauză, deşi, aşa cum a amintit în timpul concertului, Călin Pop a căpătat experienţă în această vară oferind şi cântări (le-aş numai altfel, pentru că sunt mai mult decât nişte “concerte”) cu durată semnificativă, ba chiar tinzqnd înspre indeterminabilă.
Parcă totul a lăsat impresia unei intimităţi controlate. Concertul nu a avut un playlist, acesta fiind format din mers, mulat şi pe preferinţele şi stările de moment ale publicului. Fărâma de public prezentă s-a simţit, fără excepţie, încântată de cele auzite, într-atât încât a ajuns să rezoneze întru totul cu cele transmise din suflet de pe scenă. Personal, orice întâlnire cu Călin Pop constituie acel gen de mreaj care mi-aş dori să nu se încheie niciodată şi să nu se întrerupă nici o secundă, din “simplul” (deloc astfel, într-un joc al imaginarului) fapt că rezonez fantastic cu ceea ce acest om reuşeşte să transmită. Astăzi, mi-a fost confirmat faptul că OMUL Călin Pop are valenţe muzicale (sau de orice altă natură, dar transpuse pe portativ) nebănuite. Şi geniale!
Vă recomand cu inima deschisă să înteţiţi vizitele pe pagina de Facebook a artistului, întrucât noi concerte solo sunt confirmate de la o zi la alta (în week-end-ul viitor, Călin Pop se va afla la Sibiu şi Brasov), dar şi să vă achiziţionaţi albumele sale solo (“Undeva” de aici, iar “Ritual de Iarnă” de aici), pentru că veţi cunoaşte un Călin Pop nu sensibil diferit de cel care este în Celelalte Cuvinte, ci mai sensibil, mai emoţionat şi emoţionant, mai desprins din lumi şi ritualuri. Undeva. Într-o pace interioară care cu siguranţă se va suprapune şi o completa pe cea a Dumitale, Stimabile Public Rafinat!
Mulţam fain, Hard Club Cluj-Napoca, pentru o seară de poveste. Mai puţine mulţumiri adresez unei gorile bipede clujene cu chip de om (desigur, neparticipantă la concert) care a reuşit cu brio să îmi strice orice stare.
Autor: Tudor Bolgar
