Aproape 3 ore de emoții, presărate cu flori de iris, aplauze şi energie, alături de peste 1000 de oameni care au cântat împreună cu trupa. Asta este familia Iris! Acesta este rezumatul serii de Vineri, 27 Octombrie 2017. Concertul aniversar de 40 de ani al trupei Iris a fost un veritabil regal hard rock de aproape 3 ore, care s-a lăsat cu instrumente distruse pe scenă, înfaţa a aproape 1000 de fani care au umplut Berăria H din Bucureşti.
S-au tot vehiculat polemici pe marginea declaraţiilor lui Nelu Dumitrescu din ultimele săptămâni, privind chimia dintre noii membri ai trupei. Seara zilei de 27 Octombrie a dovedit pe deplin veridicitatea celor afirmate de membrul fondator al trupei. Acum 19 ani, am participat la primul meu concert Iris, cel de lansare al albumului “Mirage“, iar ceea ce pot să spun este faptul că, în aceşti 19 ani, în care am devenit mai mult decât un fan înfocat al trupei, rar mi-a fost să văd un concert al “Naţionalei de Rock a României“, care să emane şi pe scenă (nu numai în public) atât de multă bucurie de a cânta, de a fi pe scenă şi, mai ales, de a da totul din tine, pentru trupă şi pentru public. Am urmărit cu mare interes, într-un mod poate mai deosebit decât celelalte aspecte, felul în care Nelu Dumitrescu se adaptează în noua formulă, ştiindu-l un toboşar tributar mai marilor percuţionişti de odinioară şi conservator în prestaţie … a fost nemaipomenit suflul nou pe care l-a adus! Inevitabil, Costi Sandu va fi mereu comparat cu Cristi Minculescu, însă a dovedit fără doar şi poate că amprenta personală puternică pe care o dă grupului îl delimitează de orice a însemnat Minculescu în trupa Iris, în special în piesele mai în fortă ale trupei, care i se potrivesc ca o mănuşă. Costi Sandu a reuşit să mă convingă din prima că este un vocalist de excepţie, cu un timbru vocal unic şi o versatilitate ieşită din comun. De altfel, pe durata întregului concert, acesta a purtat o comunicare excelentă cu publicul, ştiind să plieze pe apetenţele acestuia. Despre Alin Moise … nu sunt multe de spus, şi e de bine. Îl cunosc personal din perioada în care a activat în trupa Gothic şi încă de atunci i-am ochit un viitor strălucit. Trecerea prin trupa Kempes nu a făcut altceva decât să îi netezească drumul spre ceea ce a demonstrat că poate şi este în ziua de 27 Octombrie. Pentru mine, amprenta inconfundabilă a lui Alin la sound-ul actual al trupei a fost perfect sesizabilă încă de la primele acorduri, în special prin tonalitatea joasă a chitării.
Să vă spun şi câte ceva despre concertul în sine. După “Intro“, Nuţu Olteanu a prezentat “noua formaţie Iris“: “E un mare început pentru noi. Însă nu există nicio formație fără un public al său! … Ne chemăm Iris în continuare și vă cântăm cu drag!” Show-ul a început cu “Corabia cu Pânze” şi “Lumina Zilei“, piese interpretate la voce de Nuţu, însă la cea de-a doua dintre ele şi-a făcut apariţia pe scenă şi vocalistul principal, Costi Sandu. Au urmat “Cei Ce Vor Fi“, “Cine Mă Strigă în Noapte” şi “Tot Zbor“, cu un solo de chitară dus înspre gothic pe care Alin Moise şi-a demonstrat din plin măiestria, dând un ritm apăsat, mai heavy, necesar. “De la formaţia Holograf şi fost vocalist Iris” (Nuţu Olteanu), pe scenă şi-a făcut apariţia invitatul special al serii: Dan Bittman, fost vocalist al trupei Iris în perioada 1984-1985, acesta declarând că “Formația Iris a fost o școală pentru toate formațiile din acea perioadă și trebuie să le mulțumim că există! Iar Nelu Dumitrescu mi-a fost și mamă și tată în perioada când am cântat la Iris, datorită lui am învățat foarte multe!” Împreună cu Costi Sandu, acesta a interpretat piesele “Noi Stăm în Calea Norilor“, “Trenul fără Naş” şi “Noaptea“. Au urmat, apoi, în interpretarea solo la voce a lui Costi: “I.R.I.S. Maxima“, “Vino Iar“, “Inocenţa Ta“, Dăruind Vei Dobândi“, “La Popas” şi “Casino” – piesă în care Alin şi-a etalat din nou calităţile incontestabile. După această repriză heavy, a fost binevenit un calup unplugged, constituit din piesele: “Mătase Albă” şi “Nu Mă Uita“. Apoi, rând pe rând, au urmat “Da, Da, Eu Ştiu“, “Doamna în Negru“, “Valuri“, “Să Nu Crezi Nimic” şi “Bolero“-ul lui Maurice Ravel, moment în care, alături de tatăl său, pe scenă şi-a făcut apariţia şi Cristi Dumitrescu, acesta formând alături de Nelu Dumitrescu un veritabil duel de percuţie. După un mix constituit din mai multe linii rock celebre, a urmat piesa proaspăt lansată, “Poţi Spune Orice“, piesă care s-a bucurat de o mare priză la public. Spre final, a fost lăsat loc unor piese de referinţă ale trupei: “Pe Ape“, “Somn Bizar“, “Iris“, piesă la finalul căreia Nuţu a mimat a la Jimi Hendrix un act sexual cu chitara, distrugând-o mai pe urmă. Îndelung aclamată de public, trupa a revenit pe scenă şi a oferit la bis piesele “Strada Ta” şi, desigur, “Floare de Iris“, piesă care a încheiat un concert de aproape 3 ore, care a cuprins 26 de piese.
Sonorizarea a fost perfectă, lucru surprinzător pentru Berăria H. Organizarea a fost ireproşabilă: toate doamnele au fost întâmpinate cu flori de iris, lucru care a generat tot felul de reacţii haioase, de la grupuri de oameni care au cântat de capul lor “Floare de Iris“, la urări de “La Mulţi Ani” şi felicitări adresate organizatorilor pentru idee. În afară de flori, oamenii prezenţi la concert au putut pleca acasă cu încă o amintire, acest concert fiind prima ocazie cu care au fost puse în vânzare tricourile oficiale IRIS40. Dacă tot am vorbit despre organizatori, cu această ocazie am stat de vorbă şi cu Sebastian Hedea, managerul trupei Iris. Întrebându-l cum vede componenţa actuală a trupei, cum se înţeleg noii membri ai trupei şi cum lucrează aceştia împreună, acesta mi-a răspuns că foarte rar vezi oameni atât de sinceri i=în ceea ce fac pe scenă şi în sala de repetiţii, atât între ei, cât şi faţă de public. Sunt profesionişti care repetă 5 ore pe zi, care se bucură de fiecare moment petrecut împreună, că toţi cei 7 se înţeleg ca fraţii, formând ceea de ce Iris ducea lipsă: o familie. Dincolo de această declaraţie, cele văzute la concert mi-au confirmat cu vârf şi îndesat aceste lucruri.
Concluzionând, trupa, în noua formulă, trupa pare să aibă un suflu nou mai mult ca oricând, neblazat, conştientizându-şi şansa reală şi unică de a demonstra faptul că Iris chiar poate să fie ceea ce cu toţii ne dorim: “Naţionala de Rock a României“! Aceste lucruri se înclin să cred că se datorează şi faptului că, în sfârşit, trupa are un PR demn de (re)numele Iris. Aş putea afirma faptul că întocmai mix-ul acesta de generaţii a fost şi va fi garantul unor seri memorabile pentru toti iubitorii de rock de calitate. În viitorul apropiat, veţi avea nenumărate ocazii pentru a vă convinge de asta: trupa pregăteşte pentru începutul anului 2018 un turneu aniversar!
