După ce, în week-end-ul trecut, au luat cu asalt Baia Mare natală şi Timişoara, în seara de 24 Martie 2017 a venit vremea Cluj-ului să fie luat în primire de minunăţia grandomană de turneu pe care Dirty Shirt şi E-An-Na l-au pus la cale. A fost ales /Form Space, pentru că este singurul club din Cluj care ar fi putut găzdui un concert de asemenea muzică şi asemenea amploare. Când te gândeşti că doar la concertul Dirty Shirt scena (lungită semnificativ faţă de dimensiunile ei obişnuite) a fost luată cu asalt de 23 de muzicieni, poţi înţelege şi cu ce.
Înainte de a ne îndestula sufleteşte, cei care am fost “matinali” am avut ocazia să ne îndestulăm şi în alte feluri – cine a mai văzut concerte de metale la care să fii primenit cu clisă, ceapă şi iaurt, stinse cu horincă? Am ştiut eu ce am ştiut când am ales să merg direct la concert şi să nu mai trec în prealabil pe la cazare.
Totul a fost de la fain în sus în această seară, exceptând “sauna”, care şi-a făcut simţite efectele încă de dinainte ca E-An-Na să descindă. Primul lucru care mi-a plăcut? Punctualitatea. E-An-Na au urcat conform programului, la ora 20:45. Se ştie faptul că sibienii (vorba vine sibieni) sunt una dintre cele mai “în vogă” trupe românesti şi, totodată, printre cele mai promiţătoare şi devotate. Am observat, de cam un an încoace aş putea spune, faptul că există un val de trupe tinere românesti care investesc masiv şi în comunicare şi concerte grămadă, nu numai în “sound”, graphic design şi artwork-uri, ba chiar – în măsura posibilităţilor – şi în producţie. Acest fapt, dincolo de preferinţele personale, nu are decât să mă bucure, pentru că ştim cu toţii cam în ce condiţii se zbat 95% dintre trupele metal autohtone. Concertul E-A-Na a fost scurt şi cuprinzător. Neevidenţiind faptul că nu sunt un adept al sonorităţilor folk / viking, apreciez la această trupă complexitatea destul de consistentă a liniilor melodice şi faptul că fiecare piesă (nu numai cele interpretate în această seară) se bucură de o atenţie deosebită dedicată fiecărui instrument în parte. Dincolo de influenţele clare şi clasice din folk metal, am remarcat şi picăţele de balkan music, într-un conglomerat nu tocmai original, dar vivace, energic şi consistent. În pofida numeroaselor concerte pe care le-au avut în toată ţara, este pentru prima dată când am avut ocazia să îi văd pe E-An-Na într-un concert indoor. Şi tare cred că nu va fi şi ultima. Căci, după cum chiar trupa se pronunţă, “conceptul ‘’E-an-na’’ reprezintă o lume în principiu metafizică, în care nu guvernează legile universale din lumea noastră, legi care aduc doar haos şi distrugere. E o lume făurită pentru cei care vor să se despartă de entropie şi de orice gând negativ, pentru a se putea dedica în totalitate lucrurilor productive. E o lume pentru cei care vor să-şi urmeze calea, fără a fi abătuţi de la ea din motive mărunte.”
Componenţa E-An-Na:
Andrei Oltean – voce, whistles & recorders, acordeon, cimpoaie
Dragoş Berţia – chitară bass
Edwin Marc – acordeon, backing vocals
Roxana Amarandi – vioară, backing vocals
Playlist E-An-Na:
A urmat o nebunie. Şi o desfăşurare de forţe cum nu îmi amintesc să fi văzut pe vreo scenă indoor în România. Cu ocazia acestui turneu de 6 concerte, Dirty Shirt au pus în scenă un spectacol ce cu greu va putea fi egalat în România în curând, prin amploare, profesionalism şi – să o spunem drept – cheltuieli. Pe lângă cei 8 membri “permanenţi” (Dan “Rini” Crăciun – voce; Robert Rusz – voce; Mihai Tivadar – chitară, clape, sintetizatoare; Cristian Bălănean – chitară; Dan Petean – chitară; Pal Novelli – chitară bass şi Vlad Ţoca – tobe), Dirty Shirt i-au mai invitat în acest turneu şi pe percuţionistul Dan Secheli (membru al trupei Semnal M), violoniştii Cosmin Nechita (membru al trupei Haggard) şi Gabriel Barastean, backing vocal-istele Alexandra Joicaliuc şi Miruna Puiu (membre ale trupei Hybrid Symphony) şi Andrei Oltean, din trupa colegă de turneu. “Cireaşa de pe tort” a reprezentat-o prezenţa în acest turneu a colectivului Ansamblului Naţional Folcloric “Transilvania” din Baia Mare, despre care vreau să spun faptul că chiar nu a fost o simplă prezenţă de decor în acest concert … au avut pasaje întregi dedicate lor, în care au expus cu măiestrie desăvârşită melodii de rezonanţă pentru folclorul românesc. Dacă vioara, instrumentele de suflat şi chiar şi contrabas-ul nu mai sunt de multă vreme un element-surpriză pentru concertele metal, nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre ţambal – este pentru prima dată când am ocazia să văd un asemenea instrument într-un concert metal (trupa sibiană Domino are în componenţă un ţambalist, însă muzica lor se îndreaptă cel mult înspre un rock alternativ eclectic). Nu am decât cuvinte de laudă despre reuşita întregului concert, despre felul impecabil în care s-au îmbinat şi cizelat cei 23 de muzicieni aflaţi pe scenă (întreaga producţie a turneului numără aproape 50 de persoane!), dar mai ales pentru Adrian “Bila” Uritescu – cel care, din nou, a făcut senzaţie la sunet, în condiţii nu tocmai prielnice. Energia a fost deopotrivă la ea acasă, atât pe scenă, cât mai ales în faţa ei, unde am observat – spre lauda trupei! – public diversificat din toate punctele de vedere. Spre finalul concertului, m-am nimerit cu unul dintre cei mai “plăcuţi” bocanci cu care m-am nimerit vreodată în cap, în momentul în care, în primul rând fiind, m-am pricopsit cu Mihai Tivadar deasupra capului, lansat într-un stage dive de toată frumuseţea.
În mod deosebit apreciez momentul dedicat memoriei celui care a fost Gabriel Mafa “Negru” – ce altă piesă putea fi mai potrivită spre a-i fi dedicată decât “Săracă INIMA Me’ “? – precum şi prezenţa echipei TVR Cluj (în special lui Vasile Hotea-Fernezan), care din nou promovează evenimentele culturale marcante ale Cluj-ului, indiferent de factura lor, când nimeni alţii de talia lor nu o fac. Merită apreciaţi şi cei de la Live Aeons (în speţă, Schliemann Enoh / Cătălin Dumitru) pentru faptul că imortalizează la suprem momentele marcante din acest turneu. Mă voi opri cu nominalizările aici, din încercarea de a nu omite pe cineva, însă, cu toată sinceritatea o spun, fiecare membru al echipei de producţie care stă în spatele acestui turneu merită felicitat în egală măsură, pentru că munca lor este titanică, obositoare, strălucitoare prin profesionalism şi, nu în cele din urmă, izvorâtă, mai presus de orice, din PASIUNE. Parcă timpul s-a scurs mult prea repede, astfel încât, în jurul orei 23:30, totul s-a sfârşit, pentru ca în noaptea imediat următoare, totul să renască, la Iaşi, după o noapte lungă petrecută pe drumuri de un colectiv profesionist şi inmos. Jos pălăria, Dirty Shirt! .
Playlist Dirty Shirt:
1. Rapsodia Română;
2. Ciocârlia;
3. Moneyocracy;
4. Bun Îi Vinu’ Ghiughiuliu;
5. Dulce-i Vinu;
6. Cobzar;
7. Ride;
8. Freak Show;
9. Să-mi Cânţi, Cobzar;
10. UB;
11. Balada Lui Porumbescu;
12. Manifest;
13. Rocks Off;
14. Balkanique (intro);
15. My Art;
16. Dirtylicious;
17. Dans Ungar;
18. Mental Csardas;
19. Ciuleandra;
20. Hoţii;
21. Bărbateasca de Maramureş;
22. Maramu’;
23. Căluşarii;
24. Săracă Inima Mea (in memoriam Gabriel Mafa);
25. Bad Apples.
Autor: Tudor Bolgar
