Cu prilejul aniversării a 20 de ani de la lansarea albumului “Holografica“, considerat a fi cel mai bine vândut album al trupei, în aproape 2.000.000 de exemplare (!), Holograf a dat recent startul unei serii de concerte menite să celebreze această aniversare, prin interpretarea integrală a albumului, în orașele: Tulcea, București, Pitești, Satu Mare, Zalău, Focșani și Arad. Deși nu sunt impresionat de sound-ul comerical actual al trupei, având în vedere faptul că nu am mai văzut trupa aceasta de peste 10 ani, la auzul veștii că Holograf urmează să concerteze în orașul meu (Zalău) am avut o tresărire. Doar că, la o analiză mai atentă a datelor turneului … am observat că concertul de la Zalău se suprapune cu concertul de la Cluj-Napoca al trupei Amenra (pe care, cu orice preț, nu doream să o ratez) astfel încât, cu 2 zile înainte, am luat decizia de a merge la Satu Mare pentru a-i revedea pe Holograf :).
Dintre toate reședințele situate în județele limitrofe Sălajului (Cluj-Napoca, Oradea, Baia Mare) cu Satu Mare am interacționat cel mai puțin din punct de vedere concertistic. Cel mai recent am fost în acest oraș în luna Mai, când, la zilele orașului, a concertat Goran Bregovic .Astfel, cu plăcută surpriză, am aflat Vineri, la fața locului, că Centrul Cultural “G.M. Zamfirescu”, cel în care urma să aibă loc concertul trupei Holograf, este situat în imediata vecinătate a Pieței 25 Octombrie, în care a avut loc concertul renumitului artist bosniac.
Am ajuns în Satu Mare doar cu câteva momente înainte de debutul concertului, după ce am reușit cu brio să mă rătăcesc prin oraș, de altfel la fel ca de fiecare dată când conduc prin acest oraș. M-a impresionat arhitectura interioară a sălii de spectacol, diferită față de aspectul standardizat al altor case de cultură din țară prin care am mai ajuns. De asemenea, o impresie plăcută mi-a oferit-o confortul scaunelor și vizibilitatea excelentă din orice loc din sală, precum și jocul de lumini instalat recent în plafonul sălii. Am fost, în schimb, impresionat negativ de numărul mic de locuri din sală, cred că sub 400, sub orice alte case de cultură situate în reședințe de județ prin care am fost. Concertul a început cu doar 15 minute întârziere față de ora anunțată, dat fiind faptul că Holograf avea să susțină un alt concert, în aceeași seară, în clubul LogOut din Baia Mare.
Concertul a beneficat de producția proprie adusă de trupă: scenă, sunet, lumini etc. Iar acest lucru, s-a simțit din plin, întrucât show-ul a părut un tot unitar. Sonorizarea a excelat, atât prin claritate (atât a vocii, cât și a instrumentalului) cât și prin faptul că toate instrumentele (inclusiv clapele și percuțiile, elemente neglijate adesea ca sonorizare, dar care dau o savoare muzicală deosebită contextului muzical sentimental adoptat de Holograf pe albumele lansate de la “Holografica” inclusiv încoace). Părerea mea este că, orice s-ar spune, în etapele diferite muzical ale trupei, compozițiile Holograf au fost mereu destul de complexe, solide, bine închegate și armonizate, ceea ce nu este puțin lucru. Se simte din plin experiența dobândită în cei 19 ani în care trupa prestează in această formulă, cât și prietenia dintre membrii: Dan Bittman – voce (începând cu anul 1985), Romeo Dediu – chitarist și voce adițională (începând cu anul 1993), Iulian Mugurel Vrabete – chitară bass și voce adițională (începând cu anul 1987), Antoniu “Tino” Furtună – clape și voce adițională (începând cu anul 1978), Emilian ”Edi” Petroșel – tobe (începând cu anul 1978) și colaboratorul Emil Soumah – percuții și muzicuță (începând cu anul 2000).
Dacă este un lucru care să mă impresioneze la această trupă, pentru că muzical nu mai reprezintă o “forță” pentru mine, este faptul că Holograf face bine ceea ce face. Pentru stilurile muzicale ale lor, este fix ceea ce trebuie. Personal, în mod poate neașteptat, mi-am ațintit ochii pentru o bună parte din concert asupra lui Emil Soumah, cu ale sale percuții, considerând că adoptarea acestuia drept colaborator al trupei este un câștig de valoare. sper că pe termen cât mai lung. În egală măsură, deosebite sunt și prestațiile lui Romeo Dediu, la chitară, acesta având câteva solo-uri și chiar intro-uri de piese bine închegate în stilul muzical al trupei. Discret, fără a ieși aparent în evidență, Mugurel Vrabete își face și el treaba exemplar la chitară bass. Ceea ce doresc să evidențiez prin aceste argumente este faptul că, într-adevăr, Holograf pare să aibă o componență stabilă și solidă. Nu sunt un fan al omului Dan Bittman, însă muzicianului Dan Bittman nu cred că i se poate reproșa ceva în afara faptului că vorbește prea mult și adesea fără rost, între piese și uneori în intro-urile acestora. Așa cum îl cunoaștem, Dan Bittman a dat dovadă de condiție fizică de invidiat, părând a fi un veșnic tânăr, nu numai în spirit, ci și fizic. Dincolo de vocea lui plăcută, apreciez dicția aproape perfectă – lucru tot mai rar întâlnit la soliștii români, acest aspect fiind accentuat și de sonorizarea care i-a pus bine în valoare vocea.
Prin urmare, primele 10 piese interpretate în cadrul acestui concert au fost cele care sunt cuprinse pe albumul “Holografica: “Sport Extrem“, “Chiar Dacă E Greu“, “Romeo și Julieta“, “Inima Mea Nu E-ntreagă Dacă Nu Ești Tu“, ”Hai în Lună“, “Vine Vineri” (cu un impresionant solo la muzicuță marca Emil Soumah), “Am Rămas Doar Noi“, “Vine O Zi … “, “Sunt un Balcanic” și, desigur, la finalul acestui set, poate cea mai reprezentativă piesă de pe acest album: “Să Nu-mi Iei Niciodată Dragostea“. În continuare, Dan Bittman a dat startul energizării sporite a publicului, prin ridicarea acestuia în picioare, odată cu interpretarea pieselor cuprinse pe alte albume ale trupei: “De Câte Ori Să Te Iubesc“, “Întoarce-te Acasă“, “Și Băieții Plâng Câteodată“, “Primăvara Începe cu Tine“, “Dragostea Mea”, “Dacă Noi Ne Iubim” și “Cât de Departe“, iar la bis au fost interpretate piesele “Vreau O Minune” și “Ți-am Dat Un Inel“. Spre neplăcerea mea, deși nu m-a surprins acest lucru, din nou au fost ocolite cu brio piesele de rezistență de pe albumele mai vechi, care pentru mine sunt cele care contează cu adevărat din discografia trupei, cum ar fi: “Cu Fiecare Clipă“, “Umbre pe Cer“, “Singur pe Drum“, “Ochii Tăi“, “Vino“, “Balada Controlorului“, “Banii Vorbesc“, “Dincolo De Nori” sau “Undeva, Departe“, De asemenea, mă așteptam să fie interpretate si alte piese de succes din discografia trupei: “N-am Știut“, “Fără Ea“, “Viața Are Gust“, “E Dimineață“, “Dacă Pot să Zâmbesc“, “N-am Iubit pe Nimeni așa cum Te-am Iubit pe Tine“, “Așa Frumoasă” sau “Doar O Viață Nu-mi Ajunge să Iubesc“. Publicul nu a părut să fi fost afectat de aceste lucruri, doar asta contând cu adevărat în cele din urmă. Evident că ar fi fost imposibil ca Golograf să interpreteze toate hit-urile lansate în cei 42 de ani de carieră, întrucât probabil că ar fi fost necesar un concert cu durata de peste 3 ore și jumătate, astfel încât m-am mulțumit (din plin!) cu ceea ce Holograf ne-a oferit la Satu Mare.
Prestația a durat în jur de 90 de minute. Deși trupa a părăsit rapid locația, pentru a se îndrepta spre concertul de la Baia Mare, o parte dintre membrii au stat, ce-i drept foarte puțin, la poze și autografe cu un număr redus de fani. Per total, a fost o seară agreabilă, care a justificat din plin ceea ce este Holograf acum. Nu ar fi rău ca aceasta să prevestească un nou album de studio, întrucât au trecut deja peste 4 ani de la lansarea celui mai recent material discografic al trupei.
Autor: Tudor Bolgar
