Sâmbăta, în teorie, pentru majoritatea oamenilor, e doar o zi ca alta, eventual momentul de respiro al săptămânii, dar dacă avansăm puțin în încercarea de a defini această zi specială, putem să spunem că face parte din domnia Implant Pentru Refuz. Ce vrea să însemne asta? Că cei care au ratat lansarea noului single ”Sub straturi” ce a avut loc în Reflektor Venue, au ratat în același timp o noapte care va domni în mintea noastră pentru o perioadă îndelungată. Atât de îndelungată, încât am putea foarte ușor să redenumim a șasea zi a săptămânii, iar cel mai potrivit nume ar fi Implant Pentru Refuz! Ocazia a fost numai potrivită pentru ca doi dintre redactorii Definite Rock, despărţiţi altminteri de 300 de km, dar uniţi de gusturi muzicale similare pentru refuz, să se întâlnească pentru prima dată :).
Seara a început cu un iz de primăvară și de aer de munte. Nuvijan au fost cei care au deschis concertul. O trupă de nu metal/alternative ce a adus de la Brașov energie și o stare de bine care se simțea încă de la intrarea în Reflektor...pentru că, desigur, având în vedere coada de la intrare, am ratat prima lor piesă. Băieți, adicăţelea Mihai Bacrău – voce, Florin Cojocaru – chitară, Arnold Iakab – chitară bass şi Bogdan Bacrău – tobe, dacă v-ați găsit inspirația la poalele Bucegilor, să împărtășiți cu noi secretul, pentru că ați reușit, cel puțin pe noi, să ne faceți curioşi de cum ar suna restul pieselor voastre! Aveţi un potenţial deosebit, potenţat scenic întocmai prin atitudinea mai puţin exuberantă în comparaţie cu majoritatea trupelor de profil. Nu am ascultat această trupă până Sâmbătă seara, deşi auziserăm despre ea, dar cu siguranţă concertul din Reflektor Venue nu a făcut decât să ne dorească o rapidă reîntâlnire cu Nuvijan. În cele aproximativ 45 de minute de care au dispus, braşovenii s-au prezentat în faţa publicului bănăţean cu piesele: „Endangered”, „Rollercoaster”, „Meant To Be”, „Get Off”, „Distant Voices”, „Treasure Maps”, „Did My Time” (Korn cover), „WTF” şi „Unafraid”, dar şi cu o doză inepuizabilă de energie, cum spuneam statică şi totuşi reprezentativă în concordanţă cu stilul de alternative rock/metal ceva mai „lejer” pe care Nuvijan îl adoptă cu brio. Pentru fanii trupelor Korn, Deftones, Gojira, Linkin Park, Slipknot, Jinjer, Meshuggah, Parkway Drive sau Tool, experienţa unui concert cu Nuvijan este clar suficientă încât să determine revederea.
Lansarea noului single Implant Pentru Refuz a început cu proiectarea videoclipului care a ocazionat acest concert şi pe care îl puteţi urmări mai jos. Bineînțeles, în ce mod puteam să-l vizionăm, dacă nu cum ne-au obișnuit cei de la Implant Pentru Refuz? Adică, cei 5 au coborât de pe scenă lângă noi și, cot la cot, am savurat imaginile. Ne-ar fi plăcut ca Nick Făgădar să fie şi el prezent la concert, însă nu a fost să fie, la fel cum ne-ar fi plăcut ca invitata de pe piesa „Apus” să cunoască versurile piesei fără a le citi de pe telefon.
Când fanii își iubesc prea mult trupa, metoda cea mai bună pentru a demonstra asta e să nu îi lase să respire. Nici trupa pe fani, nici fanii pe trupă. Cum? Ei bine, totul începe de la o piesă care se continuă cu o alta și nimeni nu se mai satură. Nici chiar când tot Reflektor-ul s-a aşezat în genunchi, că tot ne apropiam cu paşi repezi spre sfânta zi de Duminecă, pentru ca imediat apoi să ne dezlănţuim într-un iureş nesurprinzător de timid la cum cunoaştem că este publicul timişorean de câţiva ani incoace. Așa că Vita (Octavian-Nicolae Horvath, solistul trupei) a fost supus unor teste de rezistență de către mulțimea prezentă, deoarece aceasta nu mai avea răbdare ca el să își tragă sufletul pentru următoarea piesă…ceea ce face să ne apară în minte niște ”Nori de gând”, formați doar din întrebări scrise cu litere mari, care sună cam așa: de unde au atât de multă energie și, mai ales, voce?! Ca de obicei, atât Vita, cât și colegii lui, au fost la înălțime. Un al treilea ochi, magic, l-am aţintit în permanenţă asupra lui Flo (Florin Barbu, bass-ist-ul trupei), aceasta fiind prima noastră întâlnire cu el în contextul IPR. La fel ca şi în perioada în care a prestat cu Cargo, acesta nu a dezamagit, cu OZN-ul său cu tot. De la bun început, am spus că alipirea acestuia în IPR este un mare câştig pentru trupă. De asemenea, un lucru aproape niciodată întâlnit în România, am apreciat prezenţa în public a lui Pişta (Ştefan Czifrak), precedentul bass-ist al trupei, iar surpriza cu adevărat plăcută a fost întâlnirea cu Alinesku (Alin Ştefănescu) de la trupa braşoveană W3 4R3 NUM83R5, aflat prin Timişoara. Meshu (Răzvan Nicov) şi Freaky (Valentin Popescu), adicăţelea cei doi chitarişti din IPR, au fost la înălţimea cu care ne-au obişnuit concert de concert din anii 2006, respectiv 2000, de când aceştia prestează în IPR.
Pasiunea celor de la Implant Pentru Refuz pentru muzică se citește pe fața fiecăruia dintre membrii, ori de câte ori avem ocazia să-i ascultăm, fapt explicabil prin vechimea de 24 de ani a trupei, care o face cea mai longevivă trupă de hardcore încă activă din România. Chiar dacă, uneori, nu îi putem vedea fața prea bine pentru că e ascuns în spatele tobelor, Hera (Alexandru Hera, toboşarul trupei) ne-a arătat că iubește ceea ce face și cum altfel, dacă nu prin ce știe cel mai bine, așa că nu doar ritmul pieselor a fost ținut de câtre el, ci și ritmul bătăilor inimilor noastre, mai ceva ca un pacemaker.
Uneori, în noi, acolo ”În interior”, întunericul are mai mult de ”7 shades”, dar dacă ajungi la un concert Implant Pentru Refuz, Flo îți va lumina sufletul cu luminițele de pe bass-ul lui, mai ceva ca Las Vegas-ul.
Cuvintele cele mai importante ale serii au fost ”Să curgă bere“, care, alături de muzica bună, a dus la zâmbete pe fețele celor prezenți, dar și la headbanging și moshpit, bineînțeles, fără de care un concert marca Implant Pentru Refuz nu se poate lipsi. Si noi ne-am conformat şi a curs bere :).
Dacă băieții au promis că vor cânta ” Apus”, să știți că și-au ținut promisiunea, nu numai ei, ci şi Alina Mihocaş, iar pe lângă un apus, ce poate să urmeze, dacă nu zorii de zi, într-o nuanță de ”Sidef” cu reflexii ”În soare deschis”.
E impresionant să vezi ce poate să creeze o trupă cu un public. Al său, fidel. O trupă care îți repetă de fiecare dată când are ocazia că “nu existăm fără voi“. Paradoxal, nici noi nu existăm fără implanturi pentru refuz! Niște cuvinte, care, în modul în care sunt spuse, prind viață în mintea celor care îi ascultă și, mai presus de asta, sunt niște cuvinte care inspiră! IPR s-a întors acasă! Şi s-a simţit ca atare! La fel şi noi!
P.S.: Până la urmă, cine a spus „şah-mat”?
Autori: Miha Şoica şi Tudor Bolgar
