În turneul de promovare al celui mai nou album de studio, al 6-lea al trupei, intitulat “Sus“, era evident că Bosquito nu avea cum să ocolească Cluj-Napoca. La fel de evident cum, datorită faptului că în întreg acel week-end am fost la Cluj din motive universitare și nu am avut variante poate mai pe placul meu de a petrece seara de Vineri, 15 Noiembrie 2019, am ales să asist din nou la un concert al acestei trupe. Eu și încă aproximativ 700 de oameni – cam atât public se strânge la concertele din /Form Space al trupelor de un asemenea calibru. Fără doar și poate, /Form Space este cel mai bun spațiu din Cluj-Napoca pentru concerte de un asemenea calibru, din toate punctele de vedere.

Desigur, publicul feminin a fost majoritar, nimic deosebit din acest punct de vedere. Muzical, Bosquito se adresează în primul rând publicului feminin. Nu cred că are rost să insist prea mult asupra acestui aspect, nici asupra pieselor interpretate, adică, pe lângă noul album, Bosquito a adus în prim plan șlagărele. De la “Pepita“, la “Două Mâini“, “Întuneric în Culori”, “Marcela“, “Explozie Solară” sau “Puiule de Om“, Bosquito a trecut, pe durata a două ore, prin cam tot ce înseamnă semnificativ carieră (întreruptă) de 20 de ani a trupei. Un moment plăcut a avut loc spre finalul concertului, când pe scena /Form-ului a avut loc o cere în căsătorie :-). Un alt moment care a făcut deliciul publicului a fost în cel în care Dorin a lăsat bețele și tobele și și-a luat în primire rolul de chitarist. De altfel, Dorin a început să studieze muzică la chitară. La Cluj-Napoca, Bosquito s-a prezentat în formula: Radu Ioan Almășan (voce, chitară acustică, chitară electrică, muzicuță), Ciprian Ioan Pascal (chitară electrică, chitară acustică, mandolină, voci adiționale), Matei Tibacu-Blendea (chitară bass), Gilberto Ortega (percuții) și Dorin Țapu (tobe).

Aveam oareșice curiozități despre acest album, primul album eminamente electric al trupei. Am intrat acestui album cu 2 săptămâni înaintea concertului, astfel încât am avut timp să mă familiarizez cu cele 13 piese care compun acest album: “Viu“, “Satelit“, “Eroul“, “Bine“, “Supernova“, “Din Greșeală“, “Juruință“, “Iarna“, “Negru“, “Paranoia“, “Deșert“, “Prințesa Inorog” și “Teafăr“. Nu am să fac o cronică de disc aici, dar am să spun că acest album este, într-adevăr, o îmbunătățire vizibilă sub aspectul sound-ului, mai curat și mai electric, dar și al compozitilor parcă ceva-ceva mai rock. Îmi pare că și sub aspectul versurilor, există o evoluție spre profunzime. Adică, de la “Marcela” la “Paranoia” …. există o diferență vizibilă de abordare. Se simte vizibil faptul că albumul a fost masterizat în Statele Unite ale Americii (mai exact, de Stephen Marcussen, la “Marcussen Mastering” în Los Angeles) (și inegistrat și mixat în “Virtual Art Studio” din București, cu excepția piesei “Teafăr“, care a fost înregistrată în studioul “Urban Media Productions“).

De asemenea, o altă curiozitate legată de acest concert mi-a fost legată de felul în care plecarea bass-ist-ului Austin Jesse Mitchell avea să se resimtă. Trupa a ținut departe de ochii lumii pentru o perioadă această mișcare de cadre, dar, în cele din urmă, a oficializat faptul că Austin a ales să nu mai continue cu muzica, încercându-și vocația de scriitor. Albumul “Sus” a fost tras cu Kiba Dachi la chitară bass, iar cel care a ajutat trupa Bosquito să nu anuleze concertele programate în perioada Iunie – Noiembrie este nimeni altul decât Matei Tibacu-Blendea, chitarist al trupei Coma și membru, de asemenea, al trupei The Details, care a mai cochetat în trecut cu trupe precum: Illuminati, Lost Society sau Cyborg. Ca prestație live, mi-a plăcut (având în vedere background-ul muzical amintit al său, mai “dur”) am rămas surprins de felul în care Matei Tibacu-Blendea, un om de o pe care îl cunosc din trupa Coma ca fiind de o calitate umană și muzicală deosebită de altfel, erudit din punct de vedere muzical prin prestigioase școli de muzică din străinătate, s-a integrat în aceste prestații live. În ziua următoare concertului de la Cluj-Napoca, Bosquito a anunțat cooptarea în trupă, cu drepturi depline, a lui Mircea Preda, cunoscut și sub numele “Burete“. În lumea muzicală, acest este recunoscut în bună măsură că fiind “în prima ligă”a bass-ișt-ilor României, acesta colaborând sau fiind actual ori fost membru în trecut în trupe precum: Vița de Vie, Direcția 5, Cristian Pațurcă, The R.O.C.K. (Tribute to AC/DC), Antarctica, Cortez Band, Loredana sau A.S.I.A. Având în vedere precedentul “rock” al acestuia, sunt curios și în ce măsură sound-ul muzical Bosquito se va îndrepta înspre un asemenea stil sau nu. Rămâne de văzut, premisele sunt frumoase.

Văzându-i pe Bosquito în repetate rânduri, remarc, de asemenea, în mod deosebit la această trupă, deși nu îmi este ușor având în vedere faptul că recunosc că nu agreez cu ușurință genurile muzicale mai “sentimentale”, faptul că, într-adevăr, Bosquito pare să aibă un management bine pus la punct, care a ajutat trupa să crească incredibil de mult în ultimii ani. Aproape toate concertele lor de club sunt sold out, semn al faptului că modalitatea în care se expune trupa este de succes, în pofida faptului că Bosquito nu este întocmai o prezență frecventă pe platourile televiziunilor și nici pe undele FM. De obicei, trupa merge la sigur și concertează în cluburile în care s-a bucurat de succes cu ocazia precedentelor concerte. De asemenea, prezența trupei la concertele susținute din banii publici se rezumă doar la acele orașe în care trupa nu are posibilitatea logistică de a cânta în cluburi sau în săli de spectacole fezabile din punctul de vedere al capacității. Cred că modelul Bosquito poate fi considerat de succes, care poate fi urmat de orice trupă sau artist de top din România, prin nejertfiriea în fața trusturilor media. Bosquito se reinventează de la un concert la altul, de la un album la altul și are acel “feeling” de a produce mai mult decât concerte, ci stări de spirit care penetrează în profunzime sufletul publicului feminin.

Bosquito este o formație românească de muzică, fondată de Radu Almășan, la Brașov. Pentru a se dedica trup si suflet proiectului, Radu Almășan a renunțat la anul I de facultate. În scurt timp îl cooptează pe VictorSoloSolomon, chitarist de mare talent cu care mai colaborase anterior. Solo este o cunoscută figură în peisajul muzical din Brașov  datorită în special activității cu trupa de hard rock Conexiuni. La sugestia lui Solo, la puțin timp a fost cooptat VictorVichiStephanovici – un fost chitarist de punk reprofilat ca bass-ist. Împreună, înregistrează un demo ce avea ca scop atragerea de interes a caselor de discuri din Bucuresti. Un al doilea demo, de o calitate audio superioară, a fost făcut la cerința casei de discuri. Acesta conținea piesa “Pas cu Pas“, piesa ce va deveni primul single al grupului. Exact în ziua în care a împlinit 19 ani, Radu a fost anunțat că Media Pro Music dorește să semneze cu trupa Bosquito. În febra pregătirilor pentru primul album, au fost cooptați, pe rând, Darius Neagu la tobe și MihaiMișuConstantinescu la clape. Încă de la început, trupa a abordat un fusion de rock latin cu o gamă largă de influențe care variază de la muzica țigănească, balcanică, până la elemente simfonice și de hard rock. Albumul de debut, intitulat simplu “Bosquito“, a fost înregistrat în București și a fost lansat în data de 1 Septembrie 2000. Două piese de pe acest disc au fost lansate ca single: “Pas cu Pas”  în anul 2000 și “Tigano” în primăvara anului 2001. În paralel, trupa începe lungul șir de concerte, cuprinzând și un concert la Propaganda Pro FM (cel mai mare concert cu artiști autohtoni care a avut loc în România în acei ani) Bosquito devenind rapid un fenomen live, fapt ce a determinat majoritatea publicațiilor de muzică să-i desemneze ca fiind Best Live Act între 2002-2004. De asemenea, în anul 2004 au fost votați de fani ca fiind Best Live Act pe site-ul muzicabuna.ro. Deși “Pas cu Pas” s-a bucurat de un moderat succes, piesa “Tigano” nu a avut un succes imediat, așa încât grupul a fost nevoit să-și joace toate cărțile pe următorul single. Cu bani din propriul buzunar, Bosquito a înregistrat și apoi filmat un videoclip la piesa “Pepita”, un cover după o piesă populară mexicană (preferată a lui Radu încă din copilărie) făcută celebră în anii ’60 de grupul Luis Alberto de Parana & Los Paraguayos. Cântecul, preluat imediat de Radio Contact și Pro TV, a adus trupei un val imens de popularitate, fiind primul single al trupei care a urcat pe prima poziție a topurilor românești în anul 2001. Vârful de popularitate al trupei probabil ca a fost atins între anii 2002-2005, când Bosquito a lansat o serie de melodii care au ajuns pe prima poziție a topurilor din România. Deși bazele formației au fost puse la sfârșitul anului 1999, prima formulă stabilă s-a cristalizat la începutul anului 2000. De altfel, membrii trupei au adoptat ca dată oficială de înființare a formației ziua de 14 Februarie 2000. Componența “de aur” a formației a fost: Radu Almășan (voce), VictorSoloSolomon (chitară), VictorVichiStephanovici (chitară bass), Mihai Constantinescu (clape) si Darius Neagu (tobe). “Pepita” avea sa fie inclusă pe următorul album al grupului, numit: “Sar Scântei”, lansat in data de 9 Iunie 2002. Discul mai generează două single-uri de succes, fiecare beneficiind de videoclipuri aferente, primul fiind intitulat “Hopa Hopa” – poate cea mai balcanică piesă a grupului – iar în toamna lui 2002Două Mâini”, cântec ce avea sa reprezinte vârful de succes comercial pentru Bosquito. Piesa “Două Mâini” a fost numărul 1 în Romanian Top 100 și a rămas una din cele mai cerute piese de dragoste până în prezent. Anul 2003 aduce multe schimbări, trupa orientându-se spre o carieră internațională, luând în calcul posibiltatea de a părăsi România. Pe fondul acestei schimbări, toboșarul Darius Neagu decide să părăsească grupul și este înlocuit cu Radu Buzac, toboșar cu o solidă pregătire de jazz, prieten din copilărie cu Radu și Vichi. De asemenea, nemulțumiți de calitatea audio a câtorva piese de pe primul album, membrii trupei decid să reînregistreze cântecele în cauză plus trei bonus cover-uri: “Patience” (Guns N’Roses), “Gossa Como Yo” ( “Gitano” de la Santana) și “Soldier of Fortune” (Deep Purple). Odată cu înregistrarea primei piese în limba engleză, “Running From You”, Bosquito decide să pună pe piață o compilație ce conținea cântecele reînregistrate, coverurile și noua piesă, compilație ce a fost intitulată “Cocktail Molotov și a fost lansată în Octombrie 2003. Single-ul care a acompaniat materialul a fost piesa “Bosquito”. Producătorul canadian Dale Penner (Nickelback) se arată interesat de “Running from You”, iar problema plecării din România se punea din ce în ce mai serios, deși membrii trupei au decis să nu vorbească public despre acest lucru. La sfârșitul anului 2003, trupa se orientează sonic mai spre rock și Radu Buzac părăsește trupa, fiind înlocuit de basarabeanul Andrei Cebotari, fost membru Zdob și Zdub. De asemenea, pentru a întări secția ritmică, este cooptat ca membru deplin Mario Apostol la percuție. Mario era un mai vechi colaborator al grupului, el fiind responsabil cu percuția la piesa “Pepita”.

Bosquito traversează o perioadă bogată în apariții live, iar în ianuarie 2004, închiriază, pe timp de o lună, o cabană în Munții Neamțului, pentru a lucra la următorul album. Datorită schimbărilor de personal la Media Pro Music, trupa se decide să schimbe casa de discuri și în 2004 semnează cu Cat Music / Media Services. De asemenea, Radu Almășan (compozitorul principal al grupului) trece catalogul grupului la compania de publishing EMI. Următorul album se va intitula “Fărâme din Soare și a reprezentat o încercare îndrăzneață de schimbare de stil. Primul single, “Marcela”, a fost lansat în vara lui 2004, având o priză fantastică la concerte, dar fiind ignorat de majoritatea posturilor de radio. Următorul single extras a fost “Tu Ești iubita Mea”, piesă ce se va bucura de un succes considerabil mai mare. La începutul lui 2005, decizia lui Radu Almășan de a părăsi piața din România este definitivă, iar în 16 Martie 2005 grupul pleacă în Statele Unite ale Americii. Totuși, pe fondul plecării, Mario Apostol și Mișu Constantinescu părăsesc trupa. Bosquito are pentru prima dată o formulă de 4. Cu două zile înainte de plecare, trupa filmează videoclipul piesei “După Furtună”. În Statele Unite ale Americii, trupa scrie câteva piese în limba engleză și face câteva înregistrări și concerte în Los Angeles sub numele de Acoustic Bullet. Pe fondul neînțelegerilor din trupă, Victor Solomon și Vichi Stephanovici decid să își reia cariera în România, în timp ce Radu Almășan și Andrei Cebotari doresc să ia viața în piept în Statele Unite ale Americii. După acest moment, Vichi, Mișu și Solo refac formula, aducând un nou vocalist și un nou baterist, sub o altă denumire. Totuși, trupa se întoarce împreună la București mai mult obligată de înnoirea vizei și continuă să concerteze în vara anului 2005 pe post de colaborator cu Adrian Ciuplea (actualul bass-ist din Vița de Vie). În ianuarie 2006, Radu Almășan și Andrei Cebotari părăsesc definitiv țara. În timp, formează trupa de indie-rock Madame Hooligan, ce se bucură de largă apreciere în Los Angeles, fiind considerată una din cele mai de perspectivă formații de pe coasta de vest. În paralel, Radu, care deține titulatura Bosquito, decide să reia activitatea trupei în spectacole destinate comunității românești din Statele Unite ale Americii. Deși Bosquito a continuat să concerteze în Statele Unite ale Americii, atât Radu, cât și Andrei, declară că activitatea trupei are mai mult un scop recreațional, atunci neluând în calcul revenirea pe piața românească. În primăvara anului 2010, Radu Almășan se întoarce în țară și lansează piesa “Tobogan”, în care este acompaniat de percuționistul Felix Mircea Moldovan. Datorită succesului de care s-a bucurat această piesă, dar și unor obligații contractuale ale trupei Madame Hooligan care s-a obligat să concerteze timp de cel puțin 2 ani în România, Radu decide să se intoarcă in țară și să reformeze grupul Bosquito, moment în care Andrei Cebotari decide să se întoarcă în Republica Moldova pentru a relua colaborarea sa mai veche cu grupul Zdob și Zdub. În luna August, Radu Almășan a semnat un contract pe 3 ani cu casa de discuri Roton și a reformat trupa cu Ciprian Pascal la chitară, Dorin Țapu la chitară bass (!) și Felix Mircea Moldovan la tobe. Primul concert Bosquito în această formulă a avut loc în data de 5 Noiembrie 2010, în Piatra Neamț, orașul de baștină al lui Dorin. În Noiembrie 2011, Bosquito lansează o nouă piesă și un nou videoclip după 7 ani, “Când Îngerii Pleacă“, cu Ciprian Pascal la chitară, Dorin Țapu la tobe și cu Austin Jesse Mitchell la chitară bass (pe vremea aceea, bass-ist în trupa Madame Hooligan). În Decembrie 2011, Bosquito oferă o reprezentație în Arena Mall din Bacău, fanii încurajându-i pentru revenirea pe scena romanească. De asemenea, se lansează piesa “Întuneric în Culori“, în colaborare cu OvidiuLipanȚăndărică, piesă care a prins foarte bine la public. Bosquito a revenit în România și a concertat în deschidere la Shakira în București, în fața a peste 20.000 de oameni. După o absentă de 7 ani, Radu declară revenirea trupei și lansează o nouă piesă, “Prieteni“. În anul 2013, Bosquito a susținut un concert de amploare la Cinema Patria din București, iar în anul 2014 a lansat albumul “Babylon“, care constă în piese scrise de trupă în perioada 2010-2014, nelansate însă. Bosquito a lansat 6 albume de studio până în prezent: “Bosquito(2000), “Sar Scântei(2001), “Cocktail Molotov” (2003), “Fărâme din Soare (2004), “Babylon (2014) si “Sus” (2019).

Autor: Tudor Bolgar

Share This