Debutul sezonului concertistic de toamnă pentru aproximativ 400 de omuleţi a avut loc în seara zilei de 5 Septembrie 2018. Pricina? De neratatul concert al trupelor norvegiene Leprous şi 22 şi islandeză Agent Fresco. Minunea s-o-ntâmplat în /Form Space Cluj-Napoca, un spaţiu devenit în prima linie a cluburilor de la noi din ţară, în materie de spaţiere, de sound, de scenotehnică, de cam orice … mai puţin de diversitate a băuturilor, cu precădere alcoolice da’ fără alcool.
Personal, după o vară destul de eşuată în deplasări concertistice, cu precădere festivaliere (am participat, în cele din urmă, doar la Celtic Transilvania), dar presărată din plin cu nenumărate sincope pe care viaţa mi le-a oferit “din partea casei”, a fost mai mult pretextul unei evadări în compania a 3 trupe bine cotate decât simpatia personală pentru acestea. Este drept, concertele pe care le organizez săptămânal în Rock’n Roll Center Zalău m-au ajutat mult pentru a nu mă ru(t)ina mai mult decât oricum am fost şi încă sunt. Ca atare, cu căţel (la propriu!) şi cu purcel (încă doi amici zălăuani), am socotit că ar fi de bun augur să încep sezonul concertistic de toamnă bugăt de timpuriu.
Cu aproximativ 10 minute întârziere faţă de ora anunţată iniţial, pe scenă a urcat trupa norvegiană 22, care a avut alocate 30 de minute. Încă de la început, mi-a fost lăsată impresia că debutul unei seri plină de inovaţie se ridică deja la aşteptările pe care le aveam de la următoarele două trupe. Fără pretenţia de a da gaură la macaroană, 22 a fost exact ceea ce trebuie pentru ca publicul să prindă curaj: energie, agitatie neîntreruptă, riff-uri şi ritmuri aparent simple, Grupul fondat în urmă cu 10 ani în Trondheim se defineşte cum nici că s-ar putea mai bine: “New Energy Music”. Este o combinaţie catchy, deloc malefică, de prog rock cu cu alternative rock şi pop. Şi încă de pe atunci am avut ocazia să remarc faptul că principala referinţă a serii, din punct de scenotehnic, avea să fie de departe jocul de lumini. Repertoriul interpretat de trupa 22 la Cluj-Napoca a cuprins 5 piese: “Oxygen“, Unknown (piesa a fost trecută “SYIPHS” în playlist), din nou Unknown (de data aceasta, piesa a fost trecută “Trimtab” în setlist), “Power Is So Yesterday” şi “Plastik“.
Despre Agent Fresco, aveam curiozităţi nenumărate. Deşi ne-au mai vizitat ţara de cel puţin 3 ori, o dată inclusiv în Cluj-Napoca la Electric Castle 2017, a fost pentru prima dată când aveam să-i văd pe vikingii islandezi. Nu pot să afirm despre niciuna dintre cele trei trupe că sunt un ascultător împătimit, însă cu siguranţă curiozitatea maximă a serii pentru mine avea să fie această trupă islandeză. Din fericire, aşteptările mi-au fost mai mult decât confirmate, Agent Fresco dovedindu-se clar a fi highlight-ul serii pentru mine. Parcă gaşca asta a venit dintr-o altă galaxie! Păcat că doar pentru 50 de minute … însă, cumva, înţeleg. Arnór Dan Arnarson-voce, Þórarinn Guðnason-chitară, Vignir Rafn Hilmarsson-chitară bass şi Hrafnkell Örn Guðjónsson-tobe ne-au încântat cu melodii atât de pe albumul de debut “A Long Time Listening“, 2010, ca de exemplu „Eyes of a Cloud Catcher” (o melodie extrem de catchy, de altfel), cât şi cu câteva melodii noi, de pe viitorul album, care va apărea se pare în decursul anului viitor. Spre surprinderea … nimănui, cele mai multe melodii au fost de pe cel mai cunoscut material discografic al trupei, “Destrier”, lansat în urmă cu 3 ani, album care le-a adus în Islanda natală mai multe premii, printre care albumul rock al anului şi vocalistul anului, pentru minunatul şi empaticul Arnór Dan Arnarson. Convingerea mea de până Miercuri a fost confirmată faptic, anume că toate aceste premii, în special cel de vocalistul anului, au fost pe deplin meritate, date fiind atât calităţile vocale excepţionale, cât şi versurile de o încărcătură emoţională copleşitoare, compuse în întregime de către Arnór, coroborat cu faptul că el, alături de chitaristul şi pianistul trupei, Þórarinn Guðnason, compun integral toată muzica Agent Fresco. Nu este de natura celor de la Agent Fresco să debordeze de energie, însă, într-un context general relativ static, remarcabile au fost faptul că toţi instrumentiştii au interpretat măcar o piesă la clape, iar, pe parcursul ultimei piese (“The Autumn Red“) Arnór a făcut o baie de mulţime de la scenă până la ditamai mixerul de sunet. Astfel, energiile degajate deopotrivă de pe scenă şi din faţa ei s-au făcut una cu pământul. În modul cel mai elegant cu putinţă, publicul a fost astfel resuscitat prin agitare şi provocare pozitivă. Am şi acum în minte imaginea celor două domnişoare din primul rând care au cântat vers cu vers pe durata întregului concert. În orice caz, experienţa unui (cel puţin, prim) concert Agent Fresco este net superioară atât aşteptărilor, cât şi înregistrărilor de studio ale trupei (nu e ca şi cum acestea ar fi de calitate inferioară). Însă felul în care Agent Fresco reuseşte să facă spectacol, să îşi “vândă marfa”, este dincolo de orice cuvinte şi închipuire. Rar mi se întâmplă ca, pe durata unui concert care durează mai mult de 30 de minute, să nu mă pierd cu firea, în gânduri deşarte (adesea contamplative la sensul vieţii şi alte bullshit-uri sexistenţiale) măcar un minut, însă Agent Fresco a reuşit să mă ţintuiască cu ochii pe scenă şi cu urechile ciulite pe întreaga durată a reprezentaţiei. La Cluj-Napoca, setlist-ul Agent Fresco a cuprins piesele: “Howls“, “Wait For Me“, un cântec nou momentan fără titlu, “Pyre“, “Implosions“, “Dark Water“, un alt cântec nou momentan fără titlu, “See Hell“, “Angst“, “Bemoan“, “Eyes of a Cloud Catcher” şi, aşa cum am amintit mai sus, “The Autumn Red“. Deşi mai întotdeauna toboşarii sunt cei care mă captivează, de această dată ochii mi-au fost ţintiţi cu muuultă precădere pe bass-ist. Este de necrezut ce poate face omul ăla pe 4 coarde şi cât de spectaculos poate să fie. Mi-aş arzător dori să am infinite ocazii să îii mai văd pe aceşti islandezi fantastici. Recomand! Cu tărie (la bord).
După o pauză destul de lungă, de aproximativ 25 de minute, care a reuşit cu brio să mă scoată din stările de beatitudine în care m-au adus Agent Fresco, pe scenă au urcat “vedetele” de la Leprous. Pentru mine, concertul lor a fost de la cap la coadă mai mult vedetism (pentru nimic) decât muzică. Este pentru a 3-a oară când văd această trupă, iar, dacă la REF-ul de anul trecut prezenţa lor mi s-a părut mai mult decât agreabilă, nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre prestaţia de la Cluj-Napoca, însă este pur o chestiune de gusturi şi cred că şi de moment. Publicul s-a îngrămădit vizibil, o parte semnificativă a ştiut întocmai la ce a venit, majoritatea cu siguranţă a avut măcar o idee, argumentată. Nimic de reproşat prestaţiei trupei. Nimic de reproşat sonorizării şi PA-ului. Luminile au fost la mare înălţime, de aşteptat. Poate momentul nu a fost propice pentru mine, naiba ştie. Am remarcat faptul că cele 3 concerte văzute cu Leprous (Braşov, Râşnov şi, acum, Cluj-Napoca) nu au semănat sesizabil între ele. Startul concertului a fost dat de guest appearance-ul de la violoncel, cu un intro catchy pentru piesa “Bonneville” de pe recent lansatul album “Malina“. Pe parcursul întregului concert, am ales să pendulez undeva pe la mijlocul sau chiar în spatele sălii, pentru că acolo simt (cel puţin în /Form Space, dar dacă mă gândesc mai bine, în orice club) că îmi pot intra cel mai bine în transa de care am nevoie pentru a simţi că sunt prezent mai mult decât la o prestaţie scenică, oricât de desăvârşită a fost ea. De data aceasta, n-am reuşit sa-mi intru în film, dar mărturisesc sincer că nici nu aveam alte aşteptări faţă de mine în acest sens. Experienţa căpătată prin participarea la concerte al naibii de diverse m-a ajutat să-mi consolidez atu-ul de a simţi valoarea (la adevărata ei … valoare) dincolo de simpatie. Iar Leprous reuseşte cu brio, fără greş, să fie diamantul cel mai strălucitor şi mai şlefuit din lume în zona prog la ora actuală. Cred că nu există loc pentru echivoc. La Cluj-Napoca, norvegienii ne-au luat cu asalt timp de 90 de minute cu: “Bonneville“, “Illuminate“, “Salt“, “Third Law“, “The Weight of Disaster“, “Golden Prayers“, “The Price“, “Leashes“, “Malina“, “Mirage“, “Stuck“, iar la bis au mai interpretat: “From the Flame” şi “Forced Entry“.
Autor: Tudor Bolgar
