În data de 9 Martie 2018, în organizarea Maximum Rock & Promusic Prod, Flying Circus-ul clujean a fost gazda revenirii la noi în ţară a renumitului grup israelian Orphaned Land. Prezent la numeroase concerte şi festivaluri de la noi din ţară, grupul israelian care şi-a făcut un veritabil renume din a îmbina sonorităţile doom/death cu cele specific orientale, Orphaned Land este unul dintre cele mai iubite grupuri de la noi din ţară, astfel încât vestea revenirii pentru a 3-a oară în Cluj-Napoca a fost primită cu bucurie de un public numeros. Drept dovadă, Flying Circus-ul a fost bine înţesat la ora începerii concertului israelienilor (şi chiar şi, treptat, pe măsură ce trupele din deschidere au performat), plăcut surprins fiind de faptul că am văzut multă lume trecută de vârsta tinereţii. De asemenea, am fost plăcut surprins şi bucuros să mă revăd cu cunostinţe din Bucureşti, Timişoara şi Craiova, venite special pentru acest concert. Ba chiar, am observat un grup de fani veniţi din Italia pentru acest concert.
Accesul la concert a început cu 15 minute întârziere, astfel încât întreaga seară s-a decalat cu intervalul de timp aferent. Doresc să precizez din start faptul că nu sunt fan al niciuneia dintre cele 4 trupe care au prestat în această seară, însă nu am putut să trec cu vederea ocazia de a vedea la lucru pentru prima dată un grup apreciat la nivel mondial şi, mai ales, de a vedea la lucru celălalt grup israelian al serii, în special datorită membrilor care îl compun. Detalii, la timpul lor.
A fost a 3-a oară când i-am văzut pe E-An-Na. O fi puţin, ar zice mulţi? O fi suficient pentru mine, zic eu. Folk metal-ul nu este deloc unul dintre subgenurile metal care mă prinde, dar asta nu mă opreşte să nu pot remarca evoluţia (profesională, în primul rând, dar şi din toate celelalte puncte de vedere) acestei trupe. Cu siguranţă a fost cel mai bun concert de-al lor pe care l-am văzut până în prezent, din public resimţindu-se din plin faptul că aceeaşi senzaţie a fost şi pe scenă. Chiar şi trupa a recunoscut faptul că acest concert a fost unul dintre cele mai bune din cei aproape 4 ani de activitate a trupei. A fost pentru prima dată când l-am văzut pe noul chitarist, Andrei Piper. Ca de obicei, E-An-Na este o trupă “vie”, plină de viaţă, de voie bună. Nimic de reproşat în prestaţie şi în relaţia cu publicul. Oamenii fac ceea ce simt. Şi o fac cum pot şi ştiu mai bine. Printre piesele interpretate în cadrul acestui concert, se numără: “Epitaf“, “Înşivă“, “Şivoi“, “Sârba Ciobănească“, “Codru“, “Jiana” şi “Cei Căzuţi“.
După o scurtă pauză, a urmat pe scena trupa care, personal, a fost punctul central de interes al serii. Poate că numele Subterranean Masquerade nu spune foarte multe, însă componenţa acestuia este deosebită. Ocazia de a-l urmări pe Kjetil Nordhus, vocalistul trupei Green Carnation şi Tristania şi fost membru în Trail Of Tears, a fost de neratat pentru mine. În plus, combinaţia de psychedelic progressive metal cu sonorităţi de origine orientală, pentru mine, a fost un must see. Iar totul a fost completat de atitudinea scenică mistică, cu mişcări corporale şi de dans specific orientale, ale vocalistului clean Eliran Waitzman. Subterranean Masquerade a luat fiinţă în anul 1997, iar, în cei 21 de ani de activitate, a lansat doar 3 albume de studio şi 2 EP-uri … poate o fi un semn al faptului că trupa ţine la calitatea materialelor cu care loveşte scenele din întreaga lume, având în vedere că activitatea trupei a fost constantă în toţi aceşti ani. În acest moment, componenţa Subterranean Masquerade îi reuneşte pe: Davidavi Dolev – voce, Kjetil Nordhus – voce growl (Green Carnation, Tristania, Nightshadows Lament, ex-Chain Collector, ex-Trail Of Tears), Eliran Waitzman – voce clean, Tomer Pink – chitară, Or Shalev – chitară, Golan Farhi – chitară bass, Shai Yallin – clape şi Yalon Schori – tobe. Păcat că Subterranean Masquerade a avut alocate doar 35 de minute … şi le-au mai lungit şi ei cum au putut. Cu un solist extrem de energic, îmbrăcat în straie tradiţionale, prezent ba pe scenă, ba prin public, ba pe mese, Subterranean Masquerade a fost incontestabil trupa serii! La Cluj-Napoca, Subterranean Masquerade au interpretat următoarele piese: “Early Morning Mantra“, “Reliving the Feeling“, “Home“, “Nomad“, “As You Are” şi “Hymn of the Vagabond“.
Despre următoarea trupă, italienii de la Lunarsea, nu ar fi multe de spus. Prestaţia lor a fost corectă tehnic, dar deloc impresionantă pentru mine şi, obiectiv vorbind, nicidecum originală. Melodic death metal-ul lor a devenit, şi nu de puţin timp, atât de blazat, încât este aproape imposibil ca o trupă orientată astfel să mai poată impresiona. Lunarsea s-a aflat, cu această ocazie, la cea de-a doua venire în România, după ce, în toamna anului trecut, italienii au concertat la Metal Gates Festival Bucureşti. În cele aproximativ 45 de minute avute la dispoziţie, Alessandro Iacobellis (voce), Jacopo Pastore (chitară), Fabiano Romagnoli (chitară, clape), Cristian Antolini (chitară bass, voce) şi Andrea Miazzetto (tobe) au interpretat piese cuprinse doar pe ultimele două albume de studio ale trupei fondate în anul 2003 în capitala Roma ( “Route Code Selector” – 2008 şi “Hundrer Light Years” – 2013), nu şi pe albumul de debut “Hydrodynamic Wave” (2006): “Phostumous“, “3 Pieces of Mosaic“, “Metamorphine“, “Five-Sided Platform Shape“, “In A Firmness Loop Day“, “Magnitude 9.6“, “The Apostate” şi “As Seaweed“. Despre Lunarsea, să amintim faptul că trupa a fost fondată de Fabiano Romagnoli şi Cristian Antolini, membri care de altfel au rămas până în prezent, din cenuşa trupei Hollowearth. În chiar anul formării, trupa a şi lansat un prim demo, intitulat “Evolution Plan.txt“, în anul următor venind vremea pentru lansarea unui al doilea (şi ultim demo tape, intitulat “Bio Ashes Halo“. În anul 2006, a venit absolut firesc vremea ca, odată cu semnarea cu casa de discuri Burning Star Records din Grecia, să apară şi albumul de debut “Hydrodynamic Wave“. Albumul a fost atât de bine primit, deopotrivă de fani, cât şi de critica de specialitate, încât a devenit cel mai bine vândut album lansat până în acel moment de casa de discuri amintită, astfel încât primul turneu străin al trupei a avut loc în Grecia. cuprinzând 4 concerte, printre care si o apariţie la Metal Healing Festival în Xanthi. La scurt timp după întoarcerea din acest turneu elen, trupa a lansat primul videoclip, pentru piesa “Beside The Driver“. Cel de-al doilea album al trupei, “Route Code Selector“, a fost lansat în anul 2009, de data aceasta sub protecţia unui label italian, Punishment18records. Acesta a fost promovat prin intermediul unui al doilea clip, pentru piesa “Metamorphine“. Activitatea concertistică a trupei a luat amploare, astfel încât, între anii 2009 şi 2011, trupa a susţinut peste 80 de concerte în Grecia, Slovenia, Germania, Cehia şi Ungaria, nesocotind concertele din Italia natală. În 2010, a fost lansat, neoficial, primul DVD al trupei, filmat cu un an mai devreme cu ocazia Nihil Extreme Festival din Milano. În anul 2012, label-ul italian a relansat primele două albume ale trupei, iar în 2013 a fost lansat cel mai recent album, intitulat “Hundred Light Years“, aflat la cel de-al doilea tiraj. Unul dintre invitaţii speciali de pe acest al treilea album este Tim Charles, violonistul trupei Ne Obliviscaris. În anul 2015, Lunarsea a lansat un documentar aniversar de 10 ani de activitate. De-a lungul celor 15 ani de activitate, Lunarsea a împărţit scena cu trupe precum Primordial, Saturnus, Death, Dark Tranquillity, Rage, Orphaned Land, Implaed Nazarene, Firewind, Primal Fear, Primordial, Swallow The Sun, Insomnium, Obscura, Darkane, Nargaroth, Ektomorf, Sinister, Leaves’ Eyes, Aborted, Dark Funeral, Asphyx, The Haunted sau Septicflesh. De asemenea, trupa a concertat la festivaluri precum Gods Of Metal, Metal Healing Festival, Nihil Extreme Festival, Total Metal Festival sau Metal Gates Festival.
În jurul orei 22:20, a urcat pe scenă headlinerul serii, o trupă pe care, deşi cred că şi-a pierdut şirul venirilor în România, abia acum mi-am oferit ocazia să o văd pentru prima dată. Nu sunt fan al sonorităţilor orientale (cu excepţia Melechesh), dar curiozitatea de a vedea o nouă trupă mare pe scenele clujene a fost, din nou, învingătoare. încă o dată fiind demonstrat faptul că Orphaned Land este una dintre cele mai populare trupe metal la noi în ţară. Orphaned Land nu numai că este un veritabil stindard metal în ţara de origine, dar a reusit, în cei 26 de ani de activitate, să devină una dintre trupele importante la nivel internaţional. Cu ocazia celei de-a treia veniri în Cluj-Napoca, trupa şi-a promovat cel de-al 6-lea album de studio, intitulat “Unsung Prophets & Dead Messiahs“, lansat în data de 26 Ianuarie 2018, de pe care în cadrul acestui concert, Orphaned Land a interpretat 4 piese. În cadrul acestui turneu, trupa a susţinut 20 de concerte în Europa, însă cel de la Cluj-Napoca a fost singurul din România. Iar acest lucru a crescut interesul pentru concertul evocat, astfel încât trupa a fost aclamată îndelung în momentul intrării pe scenă, pe ritmurile piesei “The Cave“. De altfel, publicul a avut reacţii pozitive pe durata întregului concert, până spre final, când, datorită decalării întregului program, dar şi datorită faptului că scena trebuia eliberată la oră fixă, organizatorul a fost forţat să nu lase trupe la biss, provocând reacţii negative masive atât din partea fanilor, cât şi din partea trupei, aceasta fiind nevoită, pentru prima dată în ultimii 26 de ani, să termine concertul fără interpretarea piesei “Norra El Norra“. Dincolo de cauzele care au determinat acest sfârşit nefericit, mai mult sau mai puţin imputabile organizatorului, trupei sau tour manager-ului, este păcat ca o astfel de seară, de neuitat pentru o bună parte din public, să se încheie într-un asemenea fel. Ca simplu spectator şi nu ca fan, am rămas plăcerea unui concert la înălţime, în care highlight-ul serii a fost Subterranean Masquerade,
Despre Orphaned Land, oricâte lucruri s-ar spune, n-ar fi suficiente. Formată în anul 1991 în oraşul Petah Tikva, trupa s-a autoproclamat pioneră a metal-ului oriental, iar timpul a demonstrat faptul că nu a fost departe de adevăr. Din componenţa iniţială a trupei, au rămas până în prezent Kobi Farhi şi Uri Zelha. Cele şase albume lansate până acum (“Sahara” – 1994, “El Norra Alila” – 1996, “Mabool – The Story of the Three Sons of Seven” – 2004, “The Never Ending Way of ORwarriOR” – 2010, “All Is One” – 2013 şi, desigur, “Unsung Prophets & Dead Messiahs” – 2018) sunt toate conceptuale, fiecare dintre acestea pendulând între extreme: est şi vest, trecut şi prezent, lumină şi întuneric, Dumnezeu şi Satana etc. În concordanţă, dar şi într-un oarecare contrast, versurile gravitează în jurul conceptelor pacifiste, unificatoare cu precădere printre iudei, islamiştii şi creştini. Încă din anul de debut, Orphaned Land şi-a cristalizat foarte bine stilul muzical adoptat şi în prezent, anume influenţe de progressive metal, death metal şi doom metal asamblate în ritmuri specific orientale. Dintre premiile semnificative câştigate de trupă, pe lângă premiul “Global Metal” acordat în anul 2014 de prestigioasa revistă Metal Hammer UK, merită evocate şi cele 3 premii pentru pace, ba chiar şi petiţia pro acordării Premiului Nobel pentru Pace în anul 2012. În anul 1997, Orphaned Land a intrat în hiatus, întrucât membrii trupei au trebuit să facă faţă realităţii aspre din Israel. După cinci ani de tăcere, membrii trupei au simțit că a venit momentul revenirii, cu trei spectacole sub motto-ul “The Calm Before the Storm“. Primul a avut loc la Istanbul, Turcia, în anul 2001. Cel de-al doilea a fost un spectacol în Tel Aviv, în anul 2002, iar cel din urmă a fost un concert acustic care a fost înregistrat și inclus ca bonus-CD cu 5 piste la prima presare al albumului “Mabool – The Story of the Three Sons of Seven“. Anul 2008 a fost primul an concertistic la înălţime pentru trupă: după ce a deschis concertul de la Tel Aviv al trupei Metallica, Orphaned Land a întreprins un turneu european care a inclus şi concerte în cadrul renumitelor festivaluri Wacken Open Air, Summer Breeze Open Air, Sonisphere Festivals, Gods of Metal, Rock Hard Festival etc., dar şi un turneu nord-american, alături de trupele Katatonia şi Swallow the Sun, urmat de un nou turneu european, de data aceasta alături de Amorphis şi de Ghost Brigade. De-a lungul anilor, în concertele lor, Orphaned Land a lucrat cu mulți dansatori din buric. În anul 2011, în timpul spectacolului de trupa de la festivalul de muzică Hellfest din Franța, dansatoarea din buric belgiană Johanna Fakhry, de 22 de ani, a ridicat pe scenă pavilionul libanez, pe lângă cel israelian. De la incident, Johanna Fakhry a primit amenințări cu moartea și se teme să viziteze Libanul.
