Sâmbătă seară, recent rebranduitul Hardward Pub (ex-Hard Club) clujean a fost gazda concertului unei trupe pe care o ascult încă de la vârsta de 8 ani, din anul 1995, odată cu apariţia celui mai de succes album al formţiei în cauză, intitulat “Ţara Te Vrea Prost”. Sarmalele Reci – căci despre această trupă este vorba – a rămas, poate singura formaţie de prestigiu încă activă din “vechea gardă” a rock-ului românesc pe care nu am avut încă ocazia să o văd. Deşi am avut două luni extrem de aglomerate concertistic, în care am cumulat 18 concerte văzute, dintre care 6 în ultimele 2 săptămâni, 8 dintre acestea implicând deplasări la Cluj-Napoca şi în Timişoara, auzul veştii că Sarmalele Reci va reveni, după foarte mulţi ani, în Cluj-Napoca, m-a determinat instant să iau decizia de a nu rata concertul lor, mai ales că ocaziile de a-i vede prin apropiere sunt rare.
Aşa încât, am aliniat plantele şi, de capul meu, am pornit spre Hardward-ul clujean mai din timp, deşi am ştiut faptul că Sarmalele Reci urmau să fie servite abia în jurul orei 23:00. Pentru antreu, am ales să degust proaspăt ofertata Pizza Peperoni, una dintre găselniţele “noului” Hard, care a mers numai bine înaintea “râurilor” de bere … fără alcool, fiind şofer. A fost o ocazie excelentă pentru a cunoaşte rockeri noi, mai degrabă decât a mă revedea cu cei cunoscuţi. Pe la ora 22:30, şi-au făcut apariţia în club şi cele 4 Sarmale Reci, concertul debutând, aşa cum am precizat, în jurul orei 23:00. Timp de aproximativ 80 de minute, nu m-am dezlipit din faţa scenei. Am trăit la intensitate maximă acest concert, cântănd vers cu vers cele 17 piese. Printre acestea, şi-au făcut loc şi câteva intervenţii comice şi extrem de natural-joviale ale lui Zoltán András, care, fiind în Cluj, a uzat şi câteva expresii în limba maghiară în dialog cu sunetistul concertului, dar şi o domniţă pe care o cunosc din oraşul meu de baştină şi care s-a arătat deranjată de faptul că, în spate, nu se aude “cum trebuie”. Trecând cu nonşalantă lejeritate peste acest moment, Sarmalele Reci şi-au spus povestea mai departe. O poveste care ar fi frumos să fie însufleţită şi cu noutăţi discografice, având în vedere că cel mai recent lansat album al trupei este datat 2012. Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar, pentru mine, Emil Viciu este unul dintre cei mai înzestraţi cu talent creativ chitarişti din România, permiţându-mi să afirm faptul că el însufleţeşte grupul. Vocea piţigăiată a lui Zoltán András aduce un mare plus de comicărie rasată muzicii Sarmalele Reci, caracterizată oricum, printre altele, prin faptul că beneficiază de versuri pline de umor fin, care satirizează fie clasa politică, fie condiţia omului obisnuit, exprimată într-un mod ingenios de plastic de textierului Florin Dumitrescu. Versuri cu sens, fără compromisuri, non-comerciale, scrise cu artă şi forţă în limba română, considerate drept cele mai oriiginale şi mai emblematice pentru societatea românească post-decembristă, la fel ca întrega imagine pe care Sarmalele Reci şi-a clădit-o în aceşti 25 de ani. Încă de la începuturi, grupul a fost unanim considerat un proiect muzical de calitate, bazat pe creativitate, inovaţie şi multă energie latentă. De altfel, una dintre trăsăturile definitorii pentru toţi cei 25 de ani de activitate a trupei este modul absolut minunat în care sunt combinate piese punk-ish cu versuri ironice şi tăioase, cu balade calde de sânge albastru. Deşi sunt reci pe scenă, în afara ei Sarmalele sunt calde. La vorbă cu fanii.
Formaţia Sarmalele Reci a luat fiinţă în anul 1993, la Bucureşti. Încă de la început, grupul s-a impus (alături de Timpuri Noi) drept patâ de culoare într-un peisaj posac al rock-ului underground românesc, prin amestecul original şi eclectic de rock’n’roll, funk, jazz şi folclor. Grupul debutează într-un concert la Theatrum Mundi în data de 15 decembrie 1993. Componența inițială a trupei a fost: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Mihai Iordache (sax), Ciprian Voinea (chitară bass) şi Florin Ștefan (tobe). Primii doi membri ai grupului vor rezista, alături de textierul Florin Dumitrescu, diverselor variații de componență. Inițial, repertoriul conținea opt cântece (“Violeta“, “Țara Te Vrea Prost“, “Gașca De La Bloc” etc)., dar succesul instantaneu îi obligă pe muzicieni să le adăuge altele noi, la scurt timp. Remarcați, primesc imediat oferte de concert (Cluj-Napoca şi Satu Mare); evoluând în special pe scene de teatru. Sarmalele Reci cântă la Centrul Cultural American și la Institutul Francez din București. În martie 1994, Ciprian Voinea este înlocuit cu Sorin Romanescu. În același an, Sarmalele Reci participă la Zilele Culturii Românești de la Wuppertal, Germania, la inițiativa lui Mircea Florian; trio-ul András – Romanescu – Iordache rămâne în Germania pentru un turneu de jazz. În 1995, este cooptat un nou baterist, Lucian Maxim (percuționist în Orchestra Radio), iar în luna mai este realizat primul CD, intitulat “Țara Te Vrea Prost“. Cel de al doilea album de studio, “Aurolac”, este înregistrat cu Radu Rîmniceanu la chitară bass. În anul 1997, Sarmalele Reci cântă mult în țară (Timişoara, Craiova, Cluj-Napoca etc.), în cluburi pentru tineret, participând la festivalurile de rock “Top T” de la Buzău şi la Cluj-Napoca. În acelaşi an, Sarmalele Reci este invitată la Gala Tele 7abc şi la Festivalul de la Gyor (Ungaria). Deschiderea și pregătirea muzicală le permite abordarea unor genuri complexe, de la jazz-rock (progresiv), la latino, punk și hard rock. Din septembrie 1997, baterist este cooptat Vadim Tichișan, iar la chitară bass este cooptat Adrian Borțun (ex-Timpuri Noi). În anul 1998, Sarmalele Reci concertează la Clubul Universității și la The Hope and Anchor Club din Londra, Marea Britanie.
Formula Sarmalele Reci în anul 1999: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Vadim Tichișan (tobe) şi Iulian Corlăteanu (chitară bass). Mihai Iordache (sax) continuă să compună pentru grup, deşi nu mai face parte din acesta.
La șapte ani de la înființare, Sarmalele Reci organizează la Club A un mega-concert aniversar. Componența trupei în anii 2000-2001 este: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu, (chitară), Andi Savastre (chitară bass) şi Adi Tetrade (tobe).
Cântecele “Telefonul Nu Mai Sună“, “Maniac” și “Șpriț de Vară” devin hit-uri. Ionel Tănase îl înlocuiește pe Adi Tetrade ca baterist. Până la sfârșitul anului 2001, Sarmalele Reci a susținut 654 de concerte. Piesa “Dacă N-ai Fi Tu” de pe albumul “Maniac” beneficiază de un videoclip reușit. Grupul continuă sa primească invitații și peste hotare. În martie 2002, Sarmalele Reci a susținut un concert la Chişinău, Republica Moldova, unde albumul “Maniac” este difuzat și apreciat. Componența 2002: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară), Paul Baciu (chitară bass), Ionel Tănase (tobe). În decembrie 2003, la aniversarea a 10 ani, trupa Sarmalele Reci susține un mare concert cu invitați la Opereta Română. Înregistrările vor constitui materialul unui album de “greatest hits” live.
Componența trupei în anul 2007 este: Zoltán András (voce), Emil Viciu (chitară), Lászlo Micea Horváth (clape), Vladimir Săteanu (chitară bass) şi Gabriel Drăgan (tobe).
În data de 14 august 2011, trupa a concertat pro bono (gratuit) la festivalul FânFest de la Roşia Montană, în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”.
De în jur de un an, membrilor fondatori Zoltán András (voce, clape) şi Emil Viciu (chitară) li s-au alăturat Ciprian Almăşan (chitară bass) şi Alexandru Badea (tobe).
Playlist concert Sarmalele Reci la Cluj-Napoca:
1. Aurolac;
2. Vărsătorul;
3. Cocktail Molotov;
4. Haos.ro;
5. Prostia La Putere;
6. Ea Studiază Tantra (Tatiana);
7. Maniac;
8. Blues-ul Băiatului Sărac;
9. La Televizor;
10. Violeta;
11. L-a Ucis Pe Bulă;
12. Mi-a Făcut Tata Firmă;
13. Vreau O Viață;
14. Toată Lumea-n Stradă;
15. Și Ce Dacă.
BIS 1:
16. Gaşca De La Bloc.
BIS 2:
17. Şpriț De Vară.
Autor: Tudor Bolgar
