După ce, cu o seară înainte, am mers la concertul din Hard Club Cluj-Napoca al trupelor ucrainene Khors, Raventale și Barkasth (cronică AICI), am făcut cale-ntoarsă-n dragul de Cluj, pentru un concert de o cu totul altă factură metalică, atras nu neapărat de simpatia pentru una sau mai multe dintre trupe, ci de faptul că urmau să presteze 4 formații pe care nu am mai avut ocazia să le fi văzut până în prezent. Evident că și publicul a diferit aproape în totalitate față de cel prezent la concertul care a avut loc cu o seară în urmă.
De obicei, când vii la concerte dintr-o altă localitate, cauți să îți aloci o marjă de timp, astfel încât să ajungi cel târziu la ora anunțata pentru debutul concertului, chiar dacă ești perfect conștient de faptul că ai toate șansele că nici măcar toți membri trupelor să nu fi ajuns la locație. La fel s-a întâmplat și Vineri seară. Am ajuns în Flying Circus cu 5 minute înainte de oră anunțata pentru debutul concertului, moment în care cei de la High Status (prima trupă a serii) abia făceau line check-ul. Acest aspect m-a indignat, realizând faptul că fiecare dintre cele 4 trupe urma să aibă un timp nedorit de scurt dedicat prestației, având în vedere faptul că oră-limită pentru încheierea concertelor în Flying Circus este 23:15. Mai cu seamă, acest aspect este frustrant, având în vedere faptul că, pentru mine, deplasările la Cluj-Napoca presupun și 2 ore petrecute pe drum, iar alții nu își pot mișcă curul încât să ajungă pe ora promisă pentru debut. Când te întâlnești cu oameni faini, pe care îi întâlnești rar pentru că nu prea frecventezi concerte de coreală, aceste neajunsuri parcă dispar instant în neant.
Pe la 20:20, High $tatus a urcat pe scenă pentru cel de-al doilea concert al trupei (primul fiind cu o seară înainte, în Manufactura Timișoara, alături de aceleași trupe Dash The Effort și Scars Of A Story). Formată din muzicieni tineri cu background metalic divers în scenă clujeană, trupă abordează un amalgam de genuri muzicale extrem de ingenios, de la hardcore la trap. O combinație nu numai ingenioasă, ci chiar gustabila, și asta venind din partea unui non-ascultător de hardcore și cu atât mai puțin de trap. Timpul a fost mult prea scurt cu Sebastian “Garnoo” Damian (voce), George Grindean (chitară), Mihai Moga (chitară), Cătălin “Blunt” Carpiuc (chitară) și Erik Forro (tobe), alături de invitatul special Radu “Mistah White” Deac (cel care a adus elementul de culoare reggaeton si downtempo), High $tatus având la dispoziție doar puțin peste 20 de minute pentru a interpreta 5 piese: “A Feel It” (piesă care beneficiază și de un videoclip), “On My Chest“, “Breakdown“, “Hardcore Daddy” și “M.O.B.” (cel puțin acestea sunt titlurile provizorii ale pieselor 🙂 ). Concertul High $tatus a fost o explozie de energie, începând de pe scenă și continuând în public. Garnoo a comunicat foarte bine cu publicul avid de a face cunoștință cu această nouă trupă din peisajul muzical clujean.
După aproximativ 10 minute, a urmat la rând trupă Eat Your Heart, tot o trupă tânără din Cluj-Napoca, formată a urmă cu doi ani, adepta a unui metalcore fără compromisuri și amestecuri. Eat Your Heart sună bine, fără compromisuri, cu potențial de “hit-uri”, dar nu ar strică ceva mai multă originalitate. E dificil să mai percutezi o muzică aparent posibil bună, dacă aceasta nu aduce elemente de extraneitate. Combinația asta de agresivitate a scream-urilor cu clean-uri melodice nu mă mai da pe spate de mulți ani, cu greu găsind originalitate în așa ceva. Până la urmă, elementul ăsta de “joacă” din activitatea scenica a unei trupe nu este rău, până la un punct. În această seară, Alexandru Raiu (voce), Dan Bojan (chitară), Paul Câmpean (chitară bass) și Paul Gaciu (tobe) au avut la dispoziție aproximativ 30 de minute, timp alocat pieselor: “F#ck With Us“, “Bastard“, “Live It Up“, “Changes“, “Promises“, “Come Undone“, “Mirrors” și “We Go Hard“.
Cea de-a 3-a trupă a fost formația străină a țării, Dash The Effort, este o trupă fondată în anul 2011 în Sofia care, în ultimele 2 săptămâni, a întreprins un mini-turneu alături de Scars Of A Story, cuprinzând 4 concerte în Bulgaria (Varna, Burgas, Stara Zagora și Sofia) și 4 concerte în România (Timișoara, Cluj-Napoca, Târgu Jiu și București). Dash The Effort este un nume sonor în general pe scenă metal bulgară, nu numai de metalcore, fiind prima trupă bulgară câștigatoare a Wacken Metal Battle Bulgaria și, implicit, prima trupă bulgară care a concertat la prestigiosul festival din nordul Germaniei. Dash The Effort a avut, totodată, ocazia să concerteze în deschiderea concertelor de la Sofia ale unor trupe de prestigiu, esențialmente diferite stilistic, precum Stone Sour sau Blind Guardian … chiar am discutat la finalul concertului cu Jo (solistul) spunându-i că, în pofida faptului că metalcore-ul este probabil la oră actuală cel mai popular subgen de metal în România, nu îmi amintesc că o trupă de metalcore din românească să fi deschis concertul din România al unei trupe străine de asemenea calibru. În concertul care face obiectul acestei cronici, mi-a plăcut mult nu numai atitudinea scenica a bulgarilor, mai apropiată față de ce se petrece “pe afară” în scena metalcore față de celelalte 3 trupe ale serii, ci și felul brutal, melodic și diferit în care combină elementele dark și alternative cu cele tipice metalcore-ului. Riff-urile melodice, amestecate cu vocile heavy fac muzică bulgarilor atât de versatilă și de memorabilă. Doar ca membrii trupei să sară de pe scenă în public a mai lipsit :). Desigur, setlist-ul a fost axat în principal pe recent lansatul al doilea album al trupei, intitulat “Decadence” (de pe care au fost interpretate piese precum: “Origins“, “Decadence“, “Dream Catcher“, “Once It’s Over” etc.), dar nu au lipsit și piese incluse pe “Polar Dawn” (2014) (de pe care au fost interpretate piese precum: “Redemption“, “Demons Among Us“, “Dead So Long Ago” etc.). Cvartetul metalcore de la sud de Dunăre este format din: Jo “Vortex” Vasiliev (voce), Georgi “Joro” Kazandjiev (chitară), Atanas Cholakov (chitară bass) si Momchil Brankovski (tobe).
Oricât de ciudat ar părea pentru un împătimit de concerte, nu îi văzusem până acum pe Scars Of A Story. Aveam oareșice curiozități, întrucât de prin alte găști îi cunoșteam pe toți membrii. Scurt-pe-doi, așa cum a fost toată seară de altfel, s-a cântat pe bandă rulantă, fără repaos, trecându-se prin cam toate etapele trupei, de la “Deceiver” la “The Selfish“, “Brothers“, “Hope” și “Mask Of Disgrace“. Ca sound, mi s-a părut cea mai bine închegată și complexă trupă a serii. Scars Of A Story a avut de departe parte de cel mai numeros public dintre toate cele 4 trupe. Mi-am dat seamă că mare parte din acesta a venit special pentru ei, întocmai pentru că am simțit mai degrabă rezonant sentimentul prieteniei, nu cel al muzicii. Scars Of A Story s-a născut din dorința de a da genului metalcore o interpretare nouă și mai melodică. Trupa a luat fiinţă la inițiativa chitariștilor Peter Grezer (Stereofeelings) și Vlad Sucală (All One). În încercarea de a da metalcore-ului o interpretare nouă și melodică, celor doi li se alătură bass-ist-ul Dani Șipoș (All One), toboșarul Cristi Lipovan și vocalistul Marian “Bitză” Hrenovschi, ultimii doi făcând parte din trupa Antidot. După un debut în forţă, în data de 7 mai 2012, ocazie cu care trupa a deschis concertul de la Cluj-Napoca al canadienilor de la Cancer Bats, trupa a continuat să concerteze în pregătirea primului ei album. Primind numeroase aprecieri și reactii pozitive, membrii trupei au continuat să dezvolte și să rafineze piesele proprii în pregătirea următoarelor concerte. Din motive personale, Cristi Lipovan părăsește trupa, dar este înlocuit de toboșarul trupei Sinfold, Gabi Petrean. O dată cu creşterea exponenţială a numărului şi a calităţii concertelor, prin împărţirea scenelor cu trupe internaţionale cum ar fi Subscribe, Betraying The Martyrs, Veil Of Maya, In Other Climes, Violent Chapter, Jinjer, Hopes Die Last şi cu trupe româneşti precum Goodbye To Gravity (R.I.P.), Diamonds Are Forever, Breathelast, Divided by Perception şi For The Wicked, formația s-a dezvoltat progresiv şi vizibil, pe toate planurile, beneficiind şi de faptul că, în sfârşit, trupa a ajuns la formulă completă. În vara anului 2016, primul album, numit “Behind Your So Called Comforts“, a fost lansat, beneficiind exclusiv de recenzii pozitive. Trupa lucrează în prezent la piese noi, promovând în același timp acest deocamdată unic album în întreaga țară, dar şi în străinătate.
Autor: Tudor Bolgar
