În data de 26 Martie 2018, Cluj-Napoca Rock’N Roll a organizat, în /Form Space, unul dintre evenimentele de primă mână, parte a unei primăveri metalice bogate calitativ şi cantitativ în Cluj-Napoca. Legendara trupă britanică Venom, rebranduită în Venom Inc, avea să concerteze pentru prima dată în România, însoţită fiind de 4 trupe de cea mai fină calitate: Suffocation (Statele Unite ale Americii), Nervosa (Brazilia), Aeternam (Canada) şi Survive (Japonia). Cu alte cuvinte, am avut trupe de pe 4 continente, cu 5 stiluri muzicale (şi, implicit, atitudini scenice) sensibil diferite, deci am avut premise suficiente pentru o seară pe gustul tuturor. Personal, a fost genul de concert pe care chiar mi-am dorit să îl văd cap-coadă, de la prima la ultima trupă, întrucât ştiam ce pot în concerte toate cele 5 trupe şi toate meritau captarea unei atenţii sporite.
Dezavantajul zilei de Luni nu s-a resimţit pentru publicul numeros venit din alte localităţi (Zalău, Bistriţa, Piatra-Neamţ, Braşov, Timişoara, Bucureşti etc.), însă se pare că a fost un impediment suficient de puternic pentru localnici. Anunţat mai întâi ca începând la ora 18:30, mai apoi la ora 19:30, concertul a început în cele din urmă la ora 19:15 – neinspirată alegere de compromis, suficientă încât să ratez jumătate din concertul japonezilor de la Survive, care au avut alocate doar 25 de minute de prestaţie efectivă. Pe japonezi îi ştiam de 5 ani, când au deschis festivalul November To Dismember Metal Fest de la Bucureşti. M-au impresionat maxim cu respectiva ocazie, astfel încât auzul veştii că Survive va deschide concertul de la Cluj-Napoca mi-a produs o deosebită bucurie. Pe măsura evoluţiei concertului, m-am bucurat să observ faptul că chiar multă lume a fost impresionată de evoluţia scenică a samurailor. Asta, pentru că Survive chiar poate surprinde pe orice ascultător de metal. Stilurile de bază sunt thrash metal / death metal / metalcore, dar influenţele sunt din aproape toate subgenurile aferente. În cei 20 de ani de existenţă, trupa a lansat 6 albume şi 2 EP-uri. Survive a luat fiinţă în anul 1998, în oraşul Kashiwa, la iniţiativa lui Masuru “Nemo” Nemoto, actual chitarist şi vocalist al trupei, trasându-şi exprimarea scenică actuală încă de atunci. Componenţa actuală a trupei este stabilă din anul 2011: Masuru “Nemo” Nemoto (voce, chitară), Gaku Murayama (chitară), Sinjilow (chitară bass) şi Shintarou Hattori (tobe). În cadrul acestui turneu, poziţia de toboşar a fost ocupată de Antoine Guertin din trupa Aeternam. Printre piesele interpretate de Survive la Cluj-Napoca, se numără “Shred Them All“, “Spread Confusion“, “Symbol of Time“, “What Matter Is Waiting“, “15minutes Fall” şi “Nothing Left On My Path“. Aşa cum mă aşteptam şi am şi “atenţionat” lumea prezentă, Survive a lăsat o excelentă impresie după acest concert, tuturor celor prezenţi, indiferent de afinităţile muzicale ale acestora.
Changeover-ul a avut loc rapid, la fel şi linecheck-ul, astfel încât, la doar 10 minute după sfârsitul prestaţiei japonezilor, pe scenă şi-au făcaut apariţia canadienii de la Aeternam. Aceştia au fost, poate, trupa ceva mai puţin atractivă a serii pentru mine, aceştia prestând un symphonic/folk metal oriental, cică cu valenţe de death metal insesizabile mie. Şi majoritatea celor din publicu a fost în asentimentul meu. O combinaţie de stiluri muzicale destul de prezente pe toate gardurile în zilele noastre. Grupul format în Quebec, Canada, în anul 2007, a lansat până în prezent 3 albume de studio (“Disciples of the Unseen” – 2010, “Moongod” – 2012 şi “Ruins of Empires” – 2015) şi este actualmente format din membri fondatori Achraf Louidy – voce şi, aşa cum am amintit mai sus, Antoine Guertin – tobe, cărora în anul 2012 li s-a alăturat bass-ist-ul Maxime Boucher, iar, în anul 2016, chitaristul Maxime Legault. Printre piesele interpretate de Aeternam la Cluj-Napoca, se numără: “Damascus Gate“, “The Coronation of Seth“, “Hubal“, “Prophaner of Light” şi “Sun Shield“.
După un linecheck ceva mai lung, de aproximativ 20 de minute, cauzat de unele probleme de amplificare a tobelor, pe scenă a urcat o trupă care, în special în ultimii ani, a devenit foarte populară printre români, având în vedere şi numeroasele concerte pe care le-a susţinut în ultimii 3 ani la noi în ţară. Cu toate acestea, ocazia de faţă a fost prima în care le-am văzut pe braziliencele de la Nervosa. Şi ce explozie, la figurat, a fost pe scenă şi în public! Trupa asta n-are cum să nu te prindă. 3 gagici interpretând ca la carte ce ştiu ele mai bine: old school thrash metal! Impresia aceasta a fost general valabilă la toate trupele, dar cu o menţiune în plus pentru Nervosa: timpul parcă a trecut prea repede! Deşi Fernanda Lira, ca vocal/bass-ist, pare să fie prezenţa principală în trupă, deliciul meu au fost Prika Amaral (chitară), şi, cu un plus pentru cel mai nou membru al trupei, cooptat abia în anul trecut, toboşarul Luana Dametto, care te miri, pur şi simplu, de unde are atâta energie, având în vedere gabaritul de scobitoare şi, implicit, stilul extrem de ciudat de a bate, cumva de deasupra tobelor, dar în acelaşi timp cu alonjă. Concluzia cu referire la cele tocmai relatate este că Nervosa nu numai că este o excelentă trupă ca “cojones”, dar este o trupă care stăpâneşte extrem de bine şi tehnica. Au fost 45 de minute trecute pe nerăsuflate, asta şi pentru că muzica braziliencelor este de aşa natură încât să te ţină captiv. Deşi trupa va lansa, în data de 1 Iunie 2018, cel de-al treilea ei album de studio, care va fi intitulat “Downfall of Mankind“, Nervosa nu a interpretat în cadrul acestui turneu nici o piesă care va figura pe viitorul album, ci setlist-ul a fost compus din următoarele piese: “Hypocrisy“, “Arrogance“, “Masked Betrayer“, “Death!“, “Intolerance Means War“, “Hostages” şi ‘Into Moshpit“. Trupa devenită faimoasă prin faptul că încorporează exclusiv gagici a fost fondată în anul 2010, unde altundeva decât în Sao Paolo, această Mecca a thrash metal-ului brazilian, din Prika Amaral (chitară şi voce), Karem Ramos (chitară) şi Fernanda Terra (tobe). Un an mai târziu, trio-ului s-a alăturat bass-ista Fernanda Lira, în schimb părăsind trupa Karen Ramos. În anul 2012, trupa a lansat demo-ul “Time For Death“, titlul fiind elocvent pentru direcţia acestuia. Acesta a post promovat prin videoclipul piesei “Masked Betrayer“. La scurt timp, şi Fernanda Terra părăseşte trupa, lăsând loc în spatele tobelor mai întâi lui Juliana “Jully Lee” Rosano, iar, mai apoi, lui Pitchu Ferraz. În anul 2014, Nervosa a lansat albumul de debut, intitulat “Victim of Yourself“, marcând apariţia acestui album prin deschiderea unor concerte din Brazilia ale trupelor Exodus, Artillery, Exhumer şi Raven. A urmat, desigur şi firesc, un prim turneu sud-american, iar, în anul 2015, Nervosa a făcut pasul spre Europa, concertând în deschiderea turneului trupei Hirax, dar şi la festivaluri de prestigiu, precum Summer Breeze Open Air şi Metaldays. În anul 2016, fiind în Statele Unite ale Americii pentru a înregistra albumul secund (“Agony“), Nervosa a profitat de ocazie şi a concertat în premieră pe continentul nord-american. La nici o lună de la lansarea acestui al doilea album, Nervosa îşi pierde din nou toboşarul, Pitchu Ferraz lăsându-i locul canadiencei Samantha Landa ca session live drummer pentru concertele programate. Trupa concertează în acelaşi an la Tuska Open Air, iar în finalul anului întreprinde un turneu european în deschiderea concertelor trupelor Destruction, Flotsam and Jetsam şi Enforcer. În cele din urmă, în anul 2017, prinde contur componenţa actuală a trupei, la tobe fiind cooptată Luana Dametto, în vârstă de doar 21 de ani. Pe durata concertului Nervosa, au avut loc şi primele moshpit-uri ale serii, deşi publicul a reacţionat pozitiv la toate cele 5 concerte ale serii, fapt mai rar întâlnit în concertele din Cluj-Napoca. Nervosa a fost trupa care, într-adevăr, a băgat publicul în priză pentru trupa care avea să urmeze.
După schimbarea setup-ului, a urmat cea mai aşteptată trupă a serii pentru majoritatea celor prezenţi, printre aceştia numârundu-mă şi eu. Suffocation este una dintre cele mai fine minunăţii metalice pentru mine. Chiar şi în lipsa vocalistului-fondator Frank Mullen, care a anunţat că se va “retrage progresiv” din trupă până la sfârşitul anului, Suffocation rămâne un pilon al brutal technical death metal-ului. Pentru mine, este cu-adevărat una dintre trupele de top şi un “must see” nu numai în cadru festivalier (Rockstadt Extreme Fest 2017), cât mai ales în cadru de club, fiind o trupă de referinţă a death metal-ului. Legat de acest aspect, cel care a luat locul lui Frank în cadrul acestui turneu, Ricky Myers, s-a achitat surprinzător de bine de sarcina deloc uşoară de a înlocui o legendă, pentru un toboşar (Disgorge, Martyred, Sarcolytic, Serpents Whisper, Cinerary, Pathology, Profanity şi Deprecated). Mosh-ul a fost una dintre regulile de bază pe întreaga durată a pretsaţiei nord-americanilor, atmosfera generală (atât cea de pe scenă, cât şi cea din faţă ei) a fost puţin spus electrizantă, iar prestaţia scenică – de zile mari. Cu un Terrance Hobbs chitarist – membru fondator; Criminal Element, Deprecated, Mortuary, Dehumanized, Internal Bleeding şi Profanity) în formă de zile mari, dar şi cu Charles “Charlie” Errigo (chitară; The Merciless Concept, Pyrexia şi Internal Bleeding), Derek Boyer (chitară bass; Criminal Element, Deprecated, Decrepit Birth, Deeds of Flesh, Disgorge, Dying Fetus, Vital Remains, Khiazma, Mortal Decay, Catastrophic, Heisenberg, Slaughter Denial şi Torturous Inception) şi Eric Morotti (tobe; Blind Witness, Killitorous şi Epocholypse) la înălţime, Suffocation a oferit, timp de o oră, o excelentă mostră de fineţe brutal technical death metal, trecând prin toate cele 8 albume de studio (“Effigy Of The Forgotten” – 1991, “Breeding the Spawn” – 1993, “Pierced from Within” – 1995, “Souls to Deny” – 2004, “Suffocation” – 2006, “Blood Oath” – 2009, “Pinnacle of Bedlam” – 2013, cu un plus pentru recent lansatul “ … of the Dark Light“. – 2017).
Playlist Suffocation: “Thrones of Blood“, “Return to the Abyss“, “Effigy of the Forgotten“, “Funeral Inception“, “Abomination Reborn“, “Clarity Through Deprivation“, “Pierced from Within“, “As Grace Descends“, “Entrails of You“, “Liege of Inveracity“, “Catatonia” şi “Infecting the Crypts“.
Despre concertul Venom Inc, recunosc că nu am avut aşteptări deosebite. Mereu am privit această trupă ca o neinspirată continuare a ceea ce a fost Venom. Circumspecţiile mi-au fost rapid înlăturate, întrucât Anthony “Demolition Man” Dolan (chitară bass, voce), Jeffrey “Mantas” Dunn (chitară, voce) şi Anthony “Abbadon” Bray (tobe) au oferit o super-lecţie de heavy metal. Şi reacţia publicului a fost plăcut surprinzătoare, neaşteptându-mă să văd ditamai frenezia în rândurile acestuia. În special în faţă, atmosfera a fost mai “apăsătoare” chiar şi decât la trupa Suffocation. La fel de surprins am fost şi când m-am nimerit cu un bocanc în faţă, “autograf” primit din partea lui Charlie Errigo (chitaristul trupei Suffocation), care a făcut stage diving de câteva ori pe durata concertului britanicilor. Fie că suntem fani, fie că nu, nu avem cum să nu recunoaştem faptul că Venom Inc au dat-o la înălţime, într-un playlist format, cu doar două excepţii, din fineţuri lansate de Venom. După cum probabil se ştie, Venom Inc s-a aflat, cu această ocazie, pentru prima dată în România, trupa fiind formată, în anul 2015, din membrii care au activat în trupa Venom începând cu apariţia albumului “Prime Evil” (1989). Mai mult, Mantas şi Abbadon au fost printre fondatorii trupei Venom, în anul 1979, alături, desigur, de Conrad “Cronos” Thomas Lant (chitară bass, voce) şi Clive “Jesus Christ” Archer (voce). Este binecunoscut faptul că, prin primele două albume (“Welcome to Hell” – 1981 şi “Black Metal” – 1982), Venom a fost şi va rămâne o piatră de temelie şi o influenţă majoră pentru toate genurile de metal extrem: black metal, thrash metal şi death metal. Playlist-ul de la Cluj-Napoca a fost excelent ales, cuprinzând tot ce e mai bun din discografia Venom: “Ave Satanas“, “Welcome to Hell” (Venom cover), “Metal We Bleed“, “Die Hard” (Venom cover), “Live Like an Angel (Die Like an Evil)” (Venom cover), “Parasite” (Venom cover), “Warhead” (Venom cover), “Don’t Burn The Witch” (Venom cover), “War“, “Lady Lust” (Venom cover), “Leave Me in Hell” (Venom cover), “Black n’Roll” (Venom cover), “Black Metal” (Venom cover), “Countess Bathory” (Venom cover), iar la bis: “Sons of Satan” (Venom cover) şi “Witching Hour” (Venom cover).
Astfel a avut loc şi s-a sfârşit unul dintre cele mai profesioniste concerte de club văzute în Cluj-Napoca. Mi-a plăcut faptul că au fost 5 trupe, preferând să fie mai multe trupe, care să nu se lungească excesiv, decât 2-3 trupe care să plictisească publicul după jumătate de oră. De asemenea, diversitatea stilistică (thrash metal / death metal / metalcore / symphonic metal / folk metal / brutal technical death metal / heavy metal) şi culturală (Japonia, Canada, Brazilia, Statele Unite ale Americii şi Anglia) au contribuit şi ele, din plin, la conturarea unei seri pe placul tuturor. Sonorizarea a fost ceas, publicul s-a animat pe parcurs, singurul neajuns din punctul meu de vedere fiind faptul că concertele au început cu un sfert de oră înaintea orei anunţate în final pentru începere. Pentru mine, a fost sfârşitul unei luni fabuloase, în care am văzut 10 concerte, însumând 20 de trupe: Venom Inc., Suffocation, Nervosa, Aeternam, Survive, Laibach, Carnifex, Oceano, Aversions Crown, Disentomb, Orphaned Land, Lunarsea, Subterranean Masquerade şi E-An-Na în Cluj-Napoca, Seven, Masterpiece, Trooper, Caustic şi … N&D în Zalău, precum şi Nightlosers în Timişoara.
Autor: Tudor Bolgar
