Grimus concertează în data de 9 octombrie 2015, în cadrul Snow Fest Promo Party I, alături de The Mono Jacks și Positive John. Evenimentul va avea loc în Club Colectiv și este o “mostră” a ceea ce va urma în stațiunea Les Deux Alpes, în martie 2016, la noua ediție Snow Fest.
Între timp, trupeții se pregătesc să scoată un nou single, intitulat “Ultima oară”. Melodia a fost interpretată deja de câteva ori în concertele Grimus și s-a bucurat de un feedback exploziv din partea fanilor, care au savurat amestecul reușit între rockul alternativ trademark al grupului clujean și belșugul de elemente electronice 100% actuale. Piesa va fi lansată oficial la spectacolul din data de 9 octombrie.
AmBilet.ro a stat de vorbă cu Vali Rauca, chitarist și compozitor Grimus, despre ce se va întâmpla cu formația în perioada care urmează, a făcut puțină metafizică pe tema menirii artistului și a actului estetic și nu a uitat să ceară numele unor piese ce ne-ar putea salva viața, la un moment dat.
Încep interviul prin a vă felicita. Ați concertat într-unul din weekend-urile trecute la un festival din București unde sonorizarea a lăsat de dorit. Cu toate acestea, Grimus a sunat impecabil. Cum reușiți să faceți asta, în ciuda unor condiții care, deseori, sunt destul de vitrege?
Mulțumim, meritul e în mare măsură al lui Radu Boancă, omul nostru de bază la sunet. Fără el, indiferent cât de multă emoție am vrea să transmitem noi de pe scenă, ea nu ar ajunge așa cum am vrea noi la voi.
Ați interpretat atunci o melodie nouă, al cărei stil este un amestec și mai eclectic și dinamitard de rock alternativ și muzică electronică. Mi s-a părut că ponderea a fost mai mult în favoarea acesteia din urmă. În ce ape vă scăldați, la nivel de stil these days? Veți face o nebunie cu viitoarea lansare?
Piesa despre care vorbești, “Ultima oară”, este și single-ul pe care îl vom lansa cu ocazia concertului din 9 octombrie. Are un subiect riscant, e despre modul în care noi oamenii ne amăgim deseori și ne ardem aripile ca fluturii de noapte pentru orice lumină artificială. Probabil că abordarea electro pe care ai menționat-o subliniază chiar acea lumină artificială care devine mai prietenoasă doar dacă e îmbrăcată în sentimente.
Spuneți-ne ceva despre viitorul album. “Emergence” a fost o bijuterie discografică sensibilă, abisală, încărcată atât de hituri, cât și de melodii tulburătoare, problematice. Ce urmează? Ce ne-ați pregătit ca follow-up?
Nici noi nu știm ce urmează, facem piese momentan, știm doar că am ajuns la un nivel in care ne alegem cu grijă cuvintele pe care le cântăm, fără a renunța vreodată să fim sinceri, pentru că dincolo de entertainment, muzica trebuie să fie sinceră și să inspire sau să facă bine, avem o mare responsabilitate, atunci când cântăm în fața a sute și uneori mii de oameni, iar mai nou vedem foarte mulți copii la concertele noastre care vin să ne ceară pene de chitară sau bețe de tobă sau autografe. Dincolo de faptul că ei ar vrea să fie pe scenă ca și noi, contează și ce mesaj le transmitem.
Grimus este una dintre acele formații rare în stare să mobilizeze orice public. Efectiv aveți un har în acest sens. Care este originea acestui magnetism? Îl simțiți și voi pe scenă?
Contributia mea sunt ideile de la care pornesc piesele, contributia lui Bogdan e interpretarea și faptul că e absolut entuziasmat să interacționeze cu publicul, contribuția lui Lehel e o sensibilitate aparte și un auz muzical senzațional, contribuția lui Cristi sunt liniile de chitara care îți rămân gravate în minte, contribuția lui Tamas e ritmul pe care niciun tobar pe care l-am cunoscut nu îl bate atât de apăsat ca și el, contribuția lui Titus sunt liniile de bas care ne fac pe toți să ne mișcăm, atât trupa cât și publicul.
Cât cântărește un element de destin în ceea ce privește chimia unei trupe, componența ei? Mi se pare că sunteți prea bine potriviți în puzzle-ul sonic care este Grimus ca totul să se fi întâmplat random.
Mi s-a părut mereu intrigantă această discuție despre întâmplare sau a face tu lucrurile să se întâmple.
Mă duce cu gândul la momentul în care eram prin clasa a noua și mi s-a părut o adevărată revelație ora de chimie în care ni se explica structura atomului și eu am avut mai mult decât un gând, a fost o stare care m-a făcut să respir mai greu, că universul e la fel și că poate și el, la rândul lui, e doar un atom dintr-o moleculă enormă, parte dintr-o celulă pe care mintea noastră nu o poate concepe ca și dimensiuni dar care la rândul ei e doar un fragment nesemnificativ dintr-un alt sistem grandios comparativ cu universul nostru.
Ceea ce voiam să spun, e că deși asocierile par întâmplătoare, au fost anumite afinități care ne-au adus împreună, și mereu e așa. Oameni faini gravitează mereu în jurul nucleului Grimus și fără ei nu am avea de ce să existăm.
Spune-mi trei piese care ți-au salvat viața la un moment dat.
Îți spun șase că mi-au venit prea multe în cap: “La Boheme” – Charles Aznavour, AaRON – “U-Turn (Lili)”, Radiohead – “Where I End And You Begin”, “Moderat” – Therapy, Florence + The Machine – “Queen of Peace & Long and Lost”, Starsailor – “Shark Food”.
Există ceva mai profund ce se întâmplă între muzician și publicul lui-o legătură poate chiar metafizică-atunci când acesta urcă pe scenă și își dezvăluie ființa, în toată intimitatea ei, sau is it all just an act?
Dincolo de muzica decibelică, atunci când vezi o trupă live cu care rezonezi, există toate sincronizările de circumstanță ale ființei umane, adecvate evenimentului, dar există și urechile și ochii, analizatori care nu întâmplător sunt situați cât mai aproape de creier, și transmit instantaneu impulsuri senzoriale care sunt transformate în emoții și stări, ce duc uneori până la exemplul extrem, de copii făcuți după concerte. Nu e de ajuns faptul că o ființă umană se poate gestiona singură prin intermediul sistemului nervos, vine reprezentația live să ne demonstreze că rețelele neuronale ale unei persoane se pot sincroniza perfect cu noi neuroni zonali, non-self-random, pentru care limba română sistemică folosește termenul de “necunoscuți”. și ce să vezi dacă s-ar stinge lumina de tot la un concert- constelații neuronale pe cerul pe care doar îl simțim atunci când ne izolăm între patru pereți și ne doare nevoia de comunicare, de sinapse metafizice interumane și de libertate.
Mărturisește-mi un secret despre formația Grimus pe care nimeni nu l-a aflat pana acum.
Uneori Titus face chef la el acasă numai cu noi cei din trupă și dansăm ca eschimoșii pe aceste două piese:
Bilderbuch – Maschine
Ace Hood – Bugatti
Ce muzică vă inspiră azi? Ați descoperit ceva nou, vreo formație pe care să merite s-o împărtășiți, care efectiv v-a produs o revelație?
Ne inspiră tot felul de trupe, zi de zi. Dar semnificativ, pe mine mai nou m-a impresionat modul în care Florence și-a transpus vizual ultimul album, sunt late bloomer în acest sens, dar numai recent l-am descoperit cu adevărat și îl ascult cam obsesiv cu tot cu clipuri. Sunt sigur că aici fiecare dintre noi ar spune altceva.
În ceea ce privește revelațiile, mai demult, înainte să ajungă Lehel în trupa Grimus, noi am cântat la clape cu un tip foarte fain, numele lui e Dorin Țifrea. El a plecat de câțiva ani în Germania și de curând și-a făcut o trupă cu muzicieni de acolo. Mai mult decât atât, total neașteptat pentru mine, și cred că și pentru el, Dorin e și vocalul trupei și îmi plac foarte mult piesele lor. Ar fi frumos să cântăm cândva împreună, Grimus și Irvina Gass.
Dacă tot am vorbit adineaori despre metafizica actului live, care crezi că este, mai presus de toate, menirea voastră? Vă regăsiți 100% în identitatea de muzicieni sau aspirați și spre altceva?
Nu cred în noțiunea de menire dar cred în mine. Indiferent de ceea ce voi ajunge să fac, eu voi fi același om, doar instrumentele de exprimare ar fi diferite.
Ce melodie din discografia voastră i-ați da-o spre ascultare unuia dintre idolii voștri (Thom Yorke, de exemplu)?
Satellites
Biletele la Snow Fest Promo Party I pot fi achiziționate online, de la www.AmBilet.ro. Acestea costă 20 de lei. În ziua evenimentului, biletele se vor găsi doar la locație, pentru suma de 30 de lei.
