Jocul Ursului este cel mai spectaculos dintre jocurile cu măşti şi simbolizează moartea şi reînvierea naturii. Cultul ursului este atestat la geto-daci din cele mai vechi timpuri fiind considerat un animal sacru totemic.
Romulus Vulcănescu in lucrarea sa “Mitologie Română” spune:
“Numele lui Zalmoxis (zalmo=piele şi olxis=urs) ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului si al soarelui, în ipostaza lui umană, un purtator de piele de urs, nu atât în sensul de nebridă, cât de mască-galee, alcătuită dintr-un cap de urs, folosită în ritualurile şi ceremoniile ce ţineau la daci de cultul străvechi al ursului carpatic. Măştile-costume de urs se aseamănă cu galeele arktomorfe. Ceea ce ar însemna că Zalmoxe a fost un mare pontif a unei congregaţii religioase de tipul Mannerbund-ului, confreria ursinilor, in cadrul careia a intreprins reforma mitologică pe care o cunoaştem şi după roadele căreia a fost proclamat zeu.
… Caracterul sacru al ursului reiese şi din colindele de Anul Nou cu ursul, când colindători mascaţi în urşi şi în ursari ureazaă un an fericit gazdelor, ce-i primesc cu voie-bună. Colindul nu este numai augural, ci şi propriatoriu. În colindul cu ursul, animalul moare şi învie, într-o dramatizare simbolică a mitului renaşterii naturii, şi a faunei, în special, marcat de ieşirea ursului din hibernare. Între colindul cu urşi şi ursari mascaţi şi jocul ursului dresat şi jucat de un ursar profesionist există şi o deosebire netă. Primul e un colind, deci un act ritual arktantropic de iarnă, celălalt un joc profesional rentabil la bâlci, târg şi sat.”
