Spre sfârșitul anilor mei de studenție clujeană (2006-2011), când preferințele mele muzicale marșau cu precădere spre doom metal, technical death metal, brutal death metal și noul val de progressive – așa cum a fost și până atunci, dar parcă mai cu aplomb – am avut bizara ocazie de a cunoaște câteva trupe dintr-un spectru muzical diferit, asociat totuși rock-ului, care mi-au rămas cu puternice impregnări pe suflet, dincolo de ceea ce exprimau pe scenă, prin calitatea lor umană. Coincidența face ca toate aceste trupe să fi avut de-a face cu Bistrița 🙂 – o fi acel tărâm unul al făgăduinței?
Una dintre aceste trupe, de care m-am legat nu numai muzical, a fost și va rămâne Alternativ Quartet. Într-o perioadă în care curentul indie punea cărămidă peste cărămidă și în România și în care post rock-ul devenea o forță la noi în țară (gen muzical care, altminteri, cu tare mari dificultăți mă prindea pe atunci) acești băieți au venit cu … altceva. Cu un sound parcă mai accesibil, dar întocmai din acest considerent extrem de bine articulat în documentare teoretică și tehnică, un sound și un întreg concept ce mie cel puțin îmi părea laborios finisat. Cu piese, în marea lor majoritate, debordant de firesc cursive ca linie melodică, rare fiind momentele de “zvâc” forțat, de izbucnire, de ruperi de ritm. Și, mai ales poate, cu versuri în limba română, minunată opțiune pentru a completa ceea ce “amalgamul” Alternativ Quartet oricum exprima. De care ei știută măiestrie? Păi de Marcel Hosu (voce, chitară, theremin), Silviu Petrina (chitară, clape), Bogdan Hopulele (chitară bass) și Alexandru Prigoană (tobe), cei care nu numai că au pus bazele acestui proiect în Bistrița, ci i-au rămas fideli până în momentul de față, cu o regretabil de lungă perioadă de hiatus asumată de distanțele geografice care au ajuns să-i separe pe cei 4 membri: în Paris (Marcel), Oesdorf (Germania) (Alex), București (Silviu) și Cluj-Napoca (Bogdan). După o prolifică perioadă de activitate de 3 ani, timp în care Alternativ Quartet a lansat 3 materiale discografice pe care, fără pic de exagerare, le pot considera de suflet (pentru mine și nu numai) (“Liniștea Astupă Goluri” 2010, “Aripi” 2011, și “Când Nu Cânt” 2012), Alternativ Quartet a intrat într-un hiatus asumat, cum spuneam, a cărui “gheață” a fost scurtcircuitată în anul 2016, cu ocazia unei mini-serii de concerte în țară. Vestea reunirii trupei, pentru o serie de 4 concerte, programate la sfârșitul lunii Mai a anului curent (29 Mai 2019 – Brașov, Rockstadt; 30 Mai 2019 – București, Control Club; 31 Mai 2019 – Cluj-Napoca, /Form Space și 01 Iunie 2019 – Timișoara, Reflektor Venue) a picat cum nu se putea mai bine pentru mine, de dragul vremurilor bune de odinioară (în formă de Alternativ Quartet, trupa a luat ființă în anul 2008), dar și al celor actuale, concretizate prin lansarea albumului “Stasis” al metamofozei trupei – Iglu. Dintotdeauna am apreciat, dincolo de ceea ce Alternativ Quartet exprimă prin muzică, și ceea ce această gașcă exprimă prin excelentele visuals-uri marca Bogdan Coman, care însoțesc fiecare piesă în concerte, dar și faptul că parcă muzica bistrițenilor este cumva incomplet definită în lipsa reprezentării live a acesteia. Alternativ Quartet este una dintre acele trupe a cărei muzică este compusă pentru a fi cântată live, doar astfel căpătând sensul ei deplin, plenipotențiar. Iar acest lucru a devenit posibil prin cele peste 60 de concerte pe care trupa le-a susținut, inclusiv în afara granițelor țării.
De cum am aflat că s-a pus pe roate această serie de 4 concerte, nici nu s-a pus problema să nu ajung măcar la unul dintre aceastea. Oscilam între Timișoara cea mai familiară mie în ultimii ani și Clujul cel mai apropiat geografic de Zalăul meu. Am optat, în cele din urmă, pentru doar a doua descindere concertistică a mea în Cluj-Napoca în acest an. În pofida unor fenomene meteorologice nefavorabile care nu numai că mi-au făcut imposibilă deplasarea cu autoturismul personal (fiind nevoit să mă întorc de la concert noaptea, cu old school-ul “ia-mă nene”), dar mi-au și provocat o stare de neliniștite, nevrozare și nervozitate în întreaga săptămână. Vreau să vă spun ca aceste stări mi-au dispărut din senin, ca printr-o vrajă ademenitoare, la nici 5 minute după ce pe scenă a urcat duo-ul local To the South, Bluebird. Ce n-aș fi fost, oare, în stare să fac, pentru această bittersweet revedere?? Cu o comunicare inteligentă cu publicul, ancorată în realitățile românești întocmai din aceste zile recente, presărată cu mult umor fin-natural, Sorin Pop a reușit să capaciteze emoțional un public deja surprinzător de numeros, pentru o trupă de deschidere. Născut ca Swarms and the Sun, metamorfoza în To the South, Bluebird a venit natural, odată cu cooptarea lui Rahel Türk-König ca o doua voce, si mai senisbilă. Trupa are la activ până în prezent un singur album, intitulat “Longings” (care poate fi ascultat AICI), despre care Sorin afirmă că a fost înregistrat într-un dormitor. Deloc în conotații negative, alegerea unui astfel de loc de înregistrare n-aș putea spune că m-a surprins după ce am văzut interpretarea live a albumului. Ce-ar mai fi de spus? Că To the South, Bluebird nu se încadrează. Nu în parametri, cel puțin. Atât în general, cât și în particular. Este o meditație, pe conotații de dream pop, ambiental, experimental, rock alternativ, post rock, iubire, despărțire și dor. În genul unor artiști de care nu am auzit și nici nu cred că voi mai auzi vreodată: Sufjan Stevens, The White Birch, Ólafur Arnalds, Keaton Henson, Hammock, Low, The Antlers, No Clear Mind, Iron & Wine, The White Birch și Beach House. Până în acest moment, To the South, Bluebird a deschis concerte din România ale unor grupuri de prestigiu pe felia lor, cum ar fi: Arstidir, Elsiane, JFDR, City Of The Sun și Behind The Shadow Drops (side project-ul lui Takahira Goto din trupa japoneză Mono) dar și concertul de la Budapesta al celor de la Crippled Black Phoenix. De asemenea, cu ocazia primului concert din București, în care To the South, Bluebird a concertat în deschidere pentru Orkid, To the South, Bluebird a fost prezentat în emisiunile “Starea Nației” (de la Prima TV) și “Mansarda” (de la Radio Guerrilla). Cu ocazia de față, Cluj-Napoca Rock ‘n Roll i-a invitat pe To the South, Bluebird să deschidă toate cele patru concerte din acest mini-turneu.
Despre acest grup, unul mai mult decât muzical, mastermind-ul Sorin Pop ne-a declarat că proiectul To the South, Bluebird, inițial denumit Swarms and the Sun, s-a născut din necesitate. În ultimii ani, se adunaseră multe stări și idei care fierbeau și trebuiau să iasă la lumină ca să nu erodeze pe dinăuntru. Pentru a se putea ocupa de asta în singurul fel în care ar fi vrut și putut, și anume trup și suflet, Sorin a fost pus în fața luării unor decizii radicale, pe care scrierile lui Rilke către un tanăr poet i le intăriseră și confirmaseră, și anume că trebuie să îți construiești viața în concordanță cu nevoia de a scrie, dacă o simți imperativă. Și, astfel, simțind că doctoratul nu era ceea ce își dorea cu adevărat, Sorin a renunțat la el și a plecat acasă, unde, timp de 3 luni, a pus cap la cap și a înregistrat toate ideile pe care le adunase pană atunci. Astfel, albumul fiind gata, lucrat și prelucrat strict în dormitor (după cum am amintit și mai sus) Sorin a devenit tot mai curios despre cum ar fi acesta receptat, astfel luând decizia de a-l urca pe net, nu fără rețineri, pentru că au fost momente în care nu a mai crezut în el, odată cu scăderea încrederii în sine. Cu atât mai mare i-a fost surprinderea când, din share în share, “Longings” a ajuns la tot felul de urechi și oameni deosebit de binevoitori, care i-au oferit ocazii la care nici nu se gândea, și anume să aibă primele reprezentații live cu acest proiect one-man band. Experiențe terifiante, de altfel, pentru că teama de eșec îi era imensă. Recunoaște că numai nebunia și faptul că proiectul era un bulgăre de zăpadă cu care se rostogolea la vale și care devenea tot mai corpolent l-a făcut să accepte toate invitațiile. Nu putea să oprească ceva ce, în mod firesc, creștea, doar pentru că îi era teamă. Această invitație de a deschide concertele dintr-un mini-turneu pentru una dintre trupele sale de suflet de la noi, concitadină de altfel, a venit iarăși cu un gol în stomac, pe lângă entuziasmul de a fi ales drept opener. A fost nevoie de încă o persoană, pentru ca Sorin să își vadă mai limpede calea și traseul muzical și să capete încredere sporită în forțele proprii. Este vorba despre Rahel (pe numele ei întreg, Rahel Türk-König) care i-a devenit colegă de proiect, acompaniindu-l pe Sorin live la voce și la … glockenspiel. Cu speranțe de viitor și la clape. Atât pentru Sorin, cât și pentru Rahel, experiența acestui turneu alături de Alternativ Quartet se dovedește a fi intensă, ajutându-i să se înțeleagă mai bine între ei și unul pe altul și să devină mai conștienți. De altfel, Sorin admite că devine foarte capricios și iritabil dacă greșește sau ceva nu îi sună bine. Asta, pentru un artist, poate deveni cu adevărat o sinucidere curată, cel puțin interioară. Au fost cazuri și în acest mini-turneu, dar Rahel și cei 4 alternativquarteti l-au convins că e mai ușor să dea în spate cu câte-un pas și să privească lucrurile din perspective mai confortabile. Și cu toată anxietatea de performanță și oboseala de pe drum, nimic nu te face mai plin de energie decât un public cald cu care poți schimba câteva impresii după show, ceea ce Sorin a simțit după fiecare concert din acest mini-turneu, fie el cu public mai numeros sau mai puțin numeros. Pentru că muzica pe care o cântă atât To the South, Bluebird, cât și Alternativ Quartet, vine dinăuntru și oamenii simt asta și stau și ascultă și sunt prezenți, chiar dacă nu atât de numeros (Brașov și Timișoara). În cadrul acestui mini-turneu de 4 concerte, Sorin și Rahel au cântat o selecție de cântece de pe albumul “Longings“, dar și una de pe următorul material care ar trebui să iasă în vara asta, “Soft Tissues“. Dacă cel dintâi a fost scris cu gândul la apropierea și depărtatea dintre oameni, la comuniune, la durerea și speranța din relațiile interumane, “Soft Tissues” privește ceva mai precis spre așa-zise țesuturi moi, caz în care Sorin are în minte vulnerabilitatea omului, slăbiciunea și defectul, cu emoțiile pe care acestea le provoacă. Așadar, conceptual, temele abordate în marea majoritate a cântecelor sunt intime, țin de manifestările interiorului, și mai puțin de aspecte externe sau abstracte. E o muzică pe care omul o simte în primul rând în piept.
Setlist To The South, Bluebird:
Cu set-up-ul și decorul scenic deja instalate, de efect fiind cele 6 lampioane de la JYSK (această cronică nu conține plasare de produse! 🙂 ), Alternativ Quartet a descins pe scenă așa cum îi știam, fără fals fast, cu piesa “Moscova“, în prezența și euforia unui public, aș spune, nesperat de numeros. Minunată întâmplare! Pe lângă publicul cunoscător trupei, m-a bucurat să văd și public “nou”. În rest, un Alternativ Quartet ajuns la maturitate, una naturală, așa cum îi stă bine. S-a schimbat doar părul, nu și năravul. M-am simțit întocmai precum la concertele cu Alternativ Quartet la care am asistat în urmă cu 9-10 ani. S-a cântat în jur de 100 de minute, dar timpul parcă devenise o variabilă adimensională. Nici cu noi, nici cu artiștii, nici ei între ei, nici noi între noi, timpul dădea semne că nu mai avea răbdare – or rar se-ntâmplă ca ăsta să fie un lucru benefic. Deși trupa nu a mai susținut nici un concert de aproape 3 ani, s-a simțit o chimie, o rezonanță și înțelegere scenicâ excelentă între toți cei 4, de parcă ar fi repetat asiduu împreună în acest răstimp, o lecție de aplicat multor trupe cu activitate susținutâ din spectrul muzical românesc. Chiar și micile și puținele momente de stângăcie au fost tratate ca parte a unor improvizații corect executate. S-a încercat (și reușit cu brio) un periplu prin întreaga activitate discograficâ marca Alternativ Quartet: “Moscova“, “Tren“, “Hopus“, “Apocnis Vitro“, “Sunet Prea Dacil“, “Uite Pe Ce Calc!“, “O Insultă A Rațiunii“, “Când Nu Cânt“, moment după care în setlist au fost inserate 3 dintre piesele care fac parte de pe recent lansatul album “Stasis” (“Stasis VII (Iulie)“, “Stasis II (Să Cadă Perle)” și “Stasis VIII (To Tul, Nu-i Așa?)”), lansat sub pseudonimul Iglu, care este un alter ego-ul faptic al Alternativ Quartet, apărut din pur și (poate) simplul considerent că nu toți cei 4 membrii au fost implicați în egală măsură în ducerea sa la liman. Spre finalul întâlnirii, s-a revenit la playlist-ul “oldie but goldie”, odată cu piesele: “Liniștea Astupă Goluri“, “Aripi” și “Nu Uita Că Te Aștept“, în uralele exclamative ale publicului, la bis, fiind interpretată piesă “Mulțumesc“.
Setlist Alternativ Quartet:
Pe site-ul trupei, http://alternativquartet.ro, se găsește la download gratuit întreaga discografie Alternativ Quartet (și Iglu). Profitați de ocazie! Cu ocazia acestui mini-turneu, Alternativ Quartet a lansat albumul “Stasis” (atât în format CD, cât și vinyl) și un box set format din 3 vinil-uri, intitulat “2008-2013” (sugestiv?) cu piese cuprinse pe toate cele 3 albume de studio Alternativ Quartet. Tot pentru acest mini-turneu, au fost lansate 3 videoclipuri, filmate în Danemarca de Bogdan Coman. De asemenea, au fost produse noi tricouri cu Alternativ Quartet, serigrafiate și produse local, de calitate mai bună față de precedentele serii. De asemenea, au fost produse și niște tote-baguri cu același design făcut de Eugen Maleș din Fluturi pe Asfalt. În limita stocurilor disponibile după aceste 4 concerte, aceste produse, împreună cu vechiurile CD-uri de la Alternativ Quartet, câte au mai rămas, vor putea fi găsite și comandate în online.
Abia aștept să văd ce se va mai întâmpla în tabăra Alternativ Quartet. Se preconizează idei, însă deocamdată acestea sunt doar la stadiu de licărire. Care, mă bucur să o observ că, cel puțin din exterior, pare să fie dorită și asumată de toți factorii decidenți implicați. Este și acesta un prim pas, demn de luat în seamă.
În promovarea acestui mini-turneu, am stat cu Alternativ Quartet la un pahar de vorbă, rodul acestui schimb de idei putând fi lecturat AICI.
Autor: Tudor Bolgar
