După ce, cu o seară înainte, cele două trupe au concertat în Reflektor Venue din Timişoara (vezi recenzia AICI), Miercuri 20 Martie 2019 a venit rândul publicului clujean (şi nu numai) să se bucure de prezenţa trupelor Antimatter şi Abigail, într-un Flying Circus care, din fericire, s-a dovedit a fi o alegere inspirată, având în vedere condiţiile pe care acest venue le oferă pentru concerte de acest gen şi de această capacitate, dar şi având în vedere prezenţa surprinzător de ridicată aş spune a publicului (estimez undeva în jurul a 250 de persoane prezente la acest concert). Pentru britanici, această serie de 3 concerte reprezintă cea de-a treia venire în România, primul concert fiind susţinut la Silver Church din Bucureşti în anul 2008, iar cel de-al doilea – la Metalhead Meeting 2015, tot în Bucureşti.
Debutul meu concertistic la Cluj-Napoca pe anul în curs a survenit mai târziu decât în mulţi dintre anii precedenţi, ocazia fiind … cea de faţă :). Aşteptarea, însă, a meritat cu prisosinţă, având în vedere calibrul trupelor care se lăsau aşteptate să fie urmărite. Cu o neglijabilă întârziere de aproximativ 10 minute, pe scenă a urcat Abigail, o prezenţă aş spune inspirat aleasă pentru a deschide cele 3 concerte Antimatter din România. Pentru mine, Abigail reprezintă cu adevărat una dintre trupele de suflet din România, sound-ul atmosferic de doom metal, impregnat cu puternice valenţe şi inserţii de death metal şi gothic metal, fiind indiscutabil ceva unic în peisajul puţin spus mohorât al doom metal-ului românesc. Am primit cu enormă bucurie şi curiozitate vestea că, în deschiderea concertelor Antimatter, Abigail va presta un set acustic, alegerea unei astfel de abordări muzicale în cadrul acestei serii de 3 concerte fiind determinată, probabil, de faptul că varianta electrică a pieselor Abigail ar fi fost prea agresivă într-un astfel de context. Mi-a mai fost tăiat din elan când am aflat că Abigail au avut alocate doar 30 de minute pentru acest set, care nici măcar atâtea nu au fost în fapt. Practic, au fost interpretate piesele “Sweet Cruelty“, “Bitterness…Tears“, “Snuff” (Slipknot cover) şi “Sonet“, momentul muzical de final reprezentându-l interpretarea, în duet voce-chitară acustică, de către Răzvan Alexandru şi Anca Petcu, a piesei “Cea Mai Frumoasă Zi” aparţinându-i lui Alexandru Andrieş. Cunoscând îndeaproape activitatea trupei, pot spune că acest concept acustic nu numai că s-a dovedit a fi de efect din punct de vedere conceptual, ci şi prin punerea acestuia în practică. Abigail nu numai că a prestat acustic, ci chiar a reorchestrat în măsură semnificativă piesele pregătite pentru acest set, într-o struţo-cămilă savuroasă şi delicioasă, care cred ca ar putea fi testată şi pe mai departe. Alegerea surorilor Gheorghe (Corina – vioară şi Iuliana – violoncel) pentru a întreţine secţia armonică mi s-a părut extrem de inspirată, mai ales că cele două nu sunt tocmai străine de Abigail. Nu în cele din urmă, m-a suprins felul în care Mihu (Mihai Ilie) şi-a calibrat vocea pe specificul variantelor acustice, într-un mare fel. Cred, cum spuneam, că acest experiment a fost unul suficient de reuşit încât să merite să fie exploatat într-o serie mai extinsă de concerte, atât sub aspect cantitativ, cât şi ca durată a setlist-ului. Parcă am avut impresia că nici nu a început bine concertul, când acesta s-a şi terminat. Într-o atmosferă penumbroasă parcă specifică concertelor de doom metal, dar de data aceasta determinată de caracterul acustic, m-am bucurat să văd faptul că ritmurile simfonice, profund melancolice şi emoționante, au reușit să ajungă la inimile celor din public, personal simţind faptul că această conexiune rapidă a trupei cu publicul le-a eliminat membrilor din emoţiile inerente, determinate de faptul că Abigail nu a mai cântat de mult timp în variantă acustică. In finalul relatării despre acest concert, aş dori să menţionez faptul că, în week-end-ul care tocmai a trecut, Abigail a susţinut două concerte (de data aceasta, electrice) în Malta, în cadrul festivalului Metal Over Malta V.
Fundamentele Abigail au fost puse încă din anul 1988, când s-a încercat punerea bazelorunei trupe în stilul Black Sabbath şi Metallica, însă primul concert al trupei a avut loc abia 5 ani mai târziu, în cadrul Metalfan Fest, sub numele Punct Mortal. Imediat după acest concert, trupa şi-a schimbat orientarea muzicală şi, odată cu aceasta, şi numele, în Abigail. Numele trupei este dat de numele pe care King Diamond l-a dat unuia dintre albumele sale.Cu numele definitiv adoptat, Abigail a înregistrat primul material în anul 1994, acesta fiind intitulat “These Are The Ruins Of Mine”. În Top 100 al Radio 21, au staţionat vremelnic două dintre piesele care figurează pe acest material de debut. De altfel, acest post de radio a fost iniţiatorul şi organizatorul primului concert al trupei de când aceasta şi-a definitivat denumirea actuală, în acest concert mai prestând şi grupul Walpurgia. Aceste prime piese s-au regăsit, de altfel, şi pe câteva dintre compilaţiile rock de succes ale vremii, cum ar fi: Underground Romania, Romanian Metal Underground etc. În aceeaşi perioadă, Abigail a organizat primul concert de doom/death/black din Bucureşti, ocazie cu care a invitat în premieră în acest oraş grupurile Wiccan Rede din Timişoara (care, un an mai târziu, avea să devină Negură Bunget) şi Psycho Symphony din Carei. În acelaşi format, seara a avut parte de o repetiţie, câteva luni mai târziu, de data aceasta în compania trupelor Grimegod din Arad şi GOD din Iaşi. În anul 1996, Abigail a lansat videoclipul piesei “Together And More“. În acelaşi an, au avut loc şi primele apariţii televizate ale trupei, printre care şi cea de la emisiunea “Întâlnirea De La Miezul Nopţii” a lui Petre Magdin. Un an mai târziu, trupa a început să compună piese pentru ceea ce, în 1998, avea să devină albumul “Sonnets“, lansat prin intermediul casei de discuri Bestial Records. Acest album a fost o veritabilă piatră de hotar în metalul românesc, rămânând, la 21 de ani distanță de la lansare, în top 4 cele mai bine vândute albume din catalogul Bestial Records. Între anii 1999 și 2002, Abigail a luat o pauză forțată de împrejurări externe. În acest din urmă an, trupa a concertat în cadrul festivalului “Super Rock Open Air“, organizat de MTV și Lenti Chiriac. În 2003, Abigail a concertat la “Metalheart Fest“, în Costinești, alături de trupe precum Rotting Christ, Via Serpentis, Deflorance, Adrenaline, CASH, Freya, Negura Bunget, Unholy Ritual și Tectonic. În 2007, trupa și-a schimbat orientarea stilistică muzicală, într-un sound mult mai modern. Odată cu această schimbare, Abigail a susținut primele două concerte în afara României, la Viena, în deschiderea celebrei trupe suedeze Evergrey, care l-a avut ca invitat special în cadrul acestor concerte tocmai pe Duncan Patterson. Pe lângă aceste două concerte, Abigail a mai concertat pe aceeași scenă sau în deschiderea unor trupe precum: Cynic, Urkraft, Inner Wish sau Katatonia, în cadrul Maximum Rock Festival, care a avut loc pe pista Aeroportului din Cluj-Napoca, În 2008, Răzvan a realizat faptul că această nouă orientare a trupei nu este întocmai ceea ce dorea, mai ales că mulți dintre fanii trupei își doreau întoarcerea Abigail la sound-ul original al trupei. Prima ocazie în care trupa avut șansa de a se înfățișa în față publicului după acest “back to the roots” a fost Festivalul Rockin’ Transilvania de la Sibiu, alături de rupe precum: Helloween, Doro, Kreator, Testament, Axxis, Altar, Thunderstorm, LOST, EyeSeeRed (trupa de la acea vreme a lui Tudor Turcu, devenit ulterior câștigător X Factor), Benedictum și Betrayer. Trupei i-au luat aproape 2 ani pentru a recrea din atmosfera cu care și-a obișnuit fanii din anii de început, astfel încât abia în anul 2010 Abigail a început să înregistreze piese noi și să iasă la lumina prin noi concerte. De altfel, în toată existența de 25 de ani a sa, Abigail a avut o activitate discografica nu tocmai satisfăcătoare pentru publicul fidel, constând în doar 3 EP-uri și tot atâtea demo-uri, însă cunoscând trupa și în special pe Răzvan Alexandru, pot să spun că perfectionismul în muzică nu ține în loc dezamăgitor de mult această trupă, ci aceasta caută mereu să se reinventeze din propriile-i creații. În Octombrie 2011, Abigail a lansat ultimul (până în prezent) EP al trupei, intitulat “It Is The Night I Fear“, printr-un concert care a avut loc în Elephant Pub din București. În anul 2012, Abigail a lansat un boxset cuprinzând 3 CD-uri și un DVD, intitulat “Dark Days Turned Into Blue Nights“. Și iată că, agale, în pași de doom metal parcă, povestea Abigail merge în pași timizi, dar siguri, înspre mai departe.
La puţin timp după închierea primului concert al serii, nu mai mult decât să sudezi două ţigări la intrare, pe scenă a urcat Antimatter, o trupă care, spre plăcuta mea surpriză, se pare că a fost aşteptată de un public nesperat de numeros, chiar şi dintre rockerii trecuţi de prima tinereţe. Recunosc cu maximă onestitate faptul că nu am ascultat ca un fan împătimit această trupă, nu le cunosc piesele pe de rost, însă ştiam cam cu ce se mănâncă. Prima senzaţie, instantă de altfel, a fost că, după ce ne-am lăsat copleșiți de melancolie pe ritmuri acustice de doom atmosferic, au venit cei de la Antimatter și ne-au pus în priză în adevăratul sens al cuvântului. Trupa britanică de dark alternative rock este în turneu de promovare a noului album “Black Market Enlightenment“. Nu tocmai volubil, dar mereu cu umorul neglezesc la purtător, Mick Moss a fost la înălţime, cum mă şi aşteptam de altfel. Micile probleme de sunet, in special de la chitara armonie, au devenit neglijabile, atât datorită profesionalismului lui Radu Boancă de la Open Sky Productions, cât si muzicii în sine ce poartă amprenta Antimatter, menită să scurme tot ce e rău din om. Ca un fapt care mi s-a părut absolut remarcabil, am observat în faţa scenei o doamnă trecută de prima tinerete, care a cântat, vers cu vers, pe durata întregului concert :). Publicul, în general, mi-a părut că a ştiut la ce a venit, chiar dacă nu am ajuns la această concluzie prin prisma vocalizelor făcute de cei care s-au aflat în faţa scenei. Cred că acest fapt s-a datorat şi faptului că concertele de dark ambient / gothic rock / progressive rock sunt o raritate oriunde în România, iar Antimatter nu este tocmai un no name pe această felie. De altfel, setlist-ul Antimatter s-a întins, cred, pe mai bine de 100 de minute (cum fusese iniţial anunţat) şi a cuprins piesele: “The Third Arm“, “Stillborn Empires“, “Can Of Worms“, “Partners in Crime“, “Black Eyed Man“, “The Last Laugh“, “Monochrome“, “Paranova“, “Integrity“, “The Time Machine” (Pink Floyd cover), “Wide Awake in the Concrete Asylum“, “Redemption“, “Leaving Eden” şi “Between The Atoms“, la bis fiind interpretată piesa “Sanctification“. Am apreciat faptul că pauzele dintre piese au fost în general scurte, iar cele datorate micilor inadverdenţe tehnice au fost compensate prin scurte reprize de jam gustate de public.
Antimatter a luat fiinţă în anul 1997, în Liverpool (Marea Britanie) la iniţiativa lui Mick Moss şi a lui Duncan Patterson (fost bass-ist şi compozitor în grupul Anathema). De la bun început, direcţia muzicală a grupului a fost orientată spre dark rock. În această formulă de duo, au fost lansate primele albume ale grupului (“Saviour” 2001, “Lights Out” 2003, “Unreleased 1998-2003” 2003, “Live@K13” 2004 şi “Planetary Confinement” 2005, Duncan Patterson luând decizia de a părăsi grupul imediat după lansarea acestui al treilea album, pentru a lansa propriul său proiect muzical ÍON. Moss a continuat de unul singur (exceptând concertele, acesta fiind însoţit de live band), înregistrând materialele discografice: “Leaving Eden” (2007), “Live@An Club” (2009), “Alternative Matter” (2010), “Fear of a Unique Identity” (2012), “The Judas Table” (2015), “Too Late” (2014), “Timeline: An Introduction To Antimatter” (2015), “Welcome to the Machine” (2016), “Live Between The Earth & Clouds” (2017) şi, cel mai recent, “Black Market Enlightenment” (2018). Evoluţia sound-ului trupei este vizibilă odată cu evoluţia trupei în ani, de la focus pe liniile vocale melodice pe primele două albume, cu influenţe de gothic rock şi hip-hop, pe “Planetary Confinement” şi “Leaving Eden” accentul fiind pus pe sound-ul acustico-melancolic (cu accent şi pe riff-urile de chitară în cazul albumului “Leaving Eden“), Nu în cele din urmă, albumele care au urmat au contopit practic toate aceste sound-uri, într-un shake cu topping de new wave. Primele apariţii live semnificative ale trupei au avut loc în anul 2003, când, mai întâi, Antimatter a întreprins un turneu nord-american alături de trupele Virgin Black şi Agalloch, iar mai apoi a susţinut concerte în Grecia, Turcia, Cipru şi Estonia. În anul 2007, Moss a susţinut un turneu european extins, cu scopul promovării albumului “Leaving Eden“, Antimatter concertând în: Olanda, Belgia, Franţa, Polonia, Grecia, Turcia, Serbia, Croaţia, Austria, Letonia şi Estonia. Un an mai târziu, Antimatter a susţinut un nou turneu european, care cuprins concerte în: Polonia (unde trupa a fost headliner-ul festivalului “Art Rock Festival” de la Poznan), Portugalia, Spania, Ungaria, România, Italia, Finlanda, Franţa, Polonia şi Letonia. Antimatter a fost headliner-ul din anul 2009 al celebrului festival german Wave Gotik Treffen. Desigur, concertele Antimatter sunt mult mai numeroase, însă acestea sunt “bornele semnificative” din activitatea live a trupei. În cadrul acestui turneu, Antimatter a susţinut sau va susţine concerte în: Austria (Viena), Serbia (Belgrad), Ungaria (Budapesta), România (Timişoara, Cluj-Napoca şi Bucureşti), Bulgaria (Sofia), Grecia (Salonic, Atena şi Patras), Italia (Roma şi Bologna), Germania (Erkenschwick), Olanda (Tilburg), Rusia (Moscova şi Sankt Petersburg), Polonia (Wroclaw) şi Germania (Wurzburg).
Publicul a fost cu adevărat extaziat de prestația britanicilor. Fiecare piesă a fost urmată de un ropot de aplauze și ovații. Entuziasmul nu a scăzut deloc din intensitate pe tot parcursul concertului. Fluxul de energie dintre cei de pe scenă și cei din public a contribuit la crearea unei atmosfere cu adevărat calde. A fost o seară deosebită, presărată cu amintiri de neuitat. Așteptăm cu nerăbdare revenirea acestor formații pe meleagurile transilvănene. De bun augur am găsit deschiderea fast food-ului de lângă Flying Circus, vizita pe acolo tinzând, probabil, să devină un “must”, pe viitor, după încheierea concertelor. Din păcate, dar și din obișnuință, faptul că concertul a avut loc în timpul săptămânii, că ziua următoare a fost zi lucrătoare și că urma să parcurg 85 de km înapoi spre casă, m-a determinat să nu rămân prea mult după concert, la taclale cu lumea, între care am observat (ce raritate!) destul de mulți muzicieni, inclusiv – cine s-ar fi gândit? – pe actualul toboșar al lui Horia Brenciu.
Autor: Tudor Bolgar
