Cronică de concert: Deep Purple și Monster Truck în BT Arena Cluj-Napoca

În data de 10 Noiembrie 2019, a avut loc unul dintre cele mai așteptate concerte ale anului în Cluj-Napoca. Într-o zi tristă la nivel global pentru muzică, datorită morții solistei Maria Fredriksson a trupei Roxette, celebra trupă rock britanică Deep Purple a poposit pentru a doua oară în acest oraș. Dacă primul concert a avut loc în data de 7 Iulie 2013 pe Cluj Arena, de data aceasta locația aleasă a fost ”vecina” BT Arena, o locație care s-a dovedit mult mai potrivită din toate punctele de vedere decât precedenta (detalii, pe parcursul cronicii).

Am avut privilegiul, ca reprezentant al presei, să optez pentru zona din care doresc să urmăresc concertul. Deși am avut posibilitatea de a relata din loja presei sau din zone aparent mai bune, am optat pentru a sta în picioare, dorind, astfel, să evit experiența de la concertul cu Bryan Adams (organizat tot de Events). Și consider că a fost o opțțiune fericită, având în vedere faptul că mi-am format obiceiul de a vedea concertele ”din mulțime”, în picioare, asta și din considerentul că, pentru un cronicar de concerte, aceasta este cea mai bună opțiune pentru a relata un concert în ansamblu. Prin urmare, am optat să urmăresc concertul în mișcare, dar din rândurile mai din spate de la nivelul terenului.

Inițial, organizarea a fost mai bună decât la concertul cu Bryan Adams, despre care puteți citi AICI. Spre deosebire de concertul amintit, servirea băuturilor alcoolice și a celor răcoritoare s-a făcut direct din doză, ceea ce a sporit gradul de confort al spectatorilor și rapiditatea operațiunilor la bar. A existat și garderobă, pe care am avut neinspirația de a o folosi (din motive evidente, având în vedere că am urmărit concertul în picioare). De ce spun ”neinspirație”? Poate că nu a fost neapărat o culpă organizatorică, dar la ieșirea de la concert s-a creat un ”meleu” de nedescris la garderobă, având în vedere faptul că aceasta a fost situată în imediata apropiere a barului aferent parterului, a standului de merchandise și a exit-ului din sală. Un alt aspect organizatoric negativ a fost faptul că consumul de bere nu a fost apreciat realist, berea (cel puțin la dozatoarele aferente publicului care a stat în picioare) terminându-se pe la jumătatea concertului Deep Purple, aflând despre acest aspect după ce am stat un sfert de oră la coadă. Un alt aspect important din punctul meu de vedere pe care l-aș sugera organizatorilor spre îmbunătățire a fost faptul că ambele spectacole au început cu un sfert de oră mai repede, din circumstanțe neimputabile mie (având în vedere că fac naveta 180 de km la concertele din Cluj-Napoca) ratând jumătate din concertul trupei din deschidere (Monster Truck din Canada), o trupă devenită tot mai populară în rândul ascultătorilor de southern rock / stoner în ultimii 10 ani. Prin urmare, deși a fost anunțat să înceapă la ora 20:00, concertul trupei Monster Truck a început la ora 19:45. Dar poate că cea mai importantă lacună organizatorică a fost neanunțarea faptului că nu se vor putea achiziționa bilete la intrare. Poate că din lipsa lor de atenție, dar cunosc oameni care au cumpărat bilete de la fața locului, fără a încuraja specula. Ar fi un lucru benefic pe viitor ca organizatorii să accentueze expres în comunicatele de presă dacă se pot cumpăra bilete de la intrare sau nu

Am început cronica cu reliefarea aspectelor negative și nu îmi place acest lucru, deși îl consider de importanță deosebită. Voi da curs, în continuare, celorlalte aspecte legate de acest concert, toate pozitive și care au transformat această seară într-una de vis pentru orice meloman, în special pentru cei care au prins ”Metronom”-ul lui Cornel Chiriac. Dacă ar fi să confirm un MARE plus pentru acest concert, acesta a fost sonorizarea impecabilă, fără nici un reproș, și “zgomotul” puternic, pe durata ambelor concerte. Am experiența a peste 300 de concerte văzute până acum, așa încât, atunci când afirm un asemenea lucru, poate fi luat și înțeles ad literam: sonorizarea a fost IMPECABILĂ!

Am apreciat faptul că publicul a fost numeros încă de la prima reprezentație a serii. Apreciez că, la începutul concertului canadienilor de la Monster Truck, sala a fost cam pe jumătate plină, la mijlocul concertului lor umplându-se până spre trei sferturi. Canadienii au oferit un show consistent de southern rock / blues rock / hard rock / stoner rock, pe durata celor 45 de minute alocate, simțindu-se inclusiv faptul că aceștia nu se află la primul turneu alături de Deep Purple. Monster Truck a oferit, spre deosebire de Deep Purple, un show energic din punctul de vedere al mișcării scenice, de altfel specific combinației de genuri muzicale abordate. Alegerea lui Jon Harvey (voce), Jeremy Widerman (chitară), Brandon Bliss (clape) și Steve Kiely (tobe) pentru a deschide show-ul a fost mai mult decât inspirată. Am aflat cu surprindere, la fața locului, că multă lume nu știa că Deep Purple are în cadrul acestui turneu și o trupă de deschidere. Este drept că această comunicare nu a fost foarte vizibilă în comunicatele de presă, deși faptul că Monster Truck va concerta în deschidere a fost anunțat încă din luna Septembrie.

Monster Truck a luat ființă în anul 2009, în Hamilton, Ontario, din foști membrii ai trupelor Reason și Saint Alvia. În anul 2010, Monster Truck a lansat un prim EP, conținând 4 piese. În 2012, odată cu semnarea unui contract cu casa de discuri Dine Alone Records, care le-a distribuit cel de-al doilea EP (”Brown EP”, 2011) și primul LP (”Don’t Fuck with the Truck Collection”, 2012). În același an, trupa a întreprins un prim turneu național, alături de The Sheepdogs. Odată cu ajungerea casei de discuri Dine Alone Records la un acord de distribuție cu grupul Universal, membrii trupei au părăsit cele două proiecte muzicale sus-amintite pentru a se dedica trup și suflet către Monster Truck. Reputația primită datorită primului album al trupei, intitulat ”Furiosity”, a făcut ca Monster Truck să câștige Premiul Juno la categoria ”cea mai bună trupă debutantă” în 2013. În perioada 2013-2015, trupa a efectuat mai multe turnee în Europa și în continentul nord-american. Monster Truck a intrat în studio pentru a înregistrat cel de-al doilea album, care avea să se intituleze ”Sittin’ Heavy”. Trupa concertează, cu prezenta ocazie, pentru a doua oară în România, precedentul concert pe tărâm carpato-danubiano-pontic având loc în anul 2017, tot în deschidere la Deep Purple. De atunci, Monster Truck a lansat cel de-al treilea album de studio, intitulat ”True Rockers”, în anul 2018.

Consider că este nu numai lipsit de necesitate, dar și jignitor la adresa unei trupe care a influențat într-o asemenea măsură muzica, să punctez în doar câteva rânduri reperele biografice ale acesteia. Totuși, dn respect pentru influența majoră care este Deep Purple, voi trasa câteva repere de esență. Trupa, considerată în prezent un reper general în muzica rock, a luat ființă în anul 1968. Printre muzicienii celebri care s-au perindat prin trupă, se numără Jon Lord (clape, căreia trupa i-a dedicat un moment în cadrul concertului), co-fondatorul Ritchie Blackmore (chitară) și David Coverdale (voce). Trupa a fost inclusă, în 1975, în Guinness Book of World Records, ca ”cea mai zgomotoasă formație din lume”, dar a și avut un hiatus de 8 ani, între 1976 și 1984. Ian Paice este singurul membru fondator activ și în prezent în Deep Purple. Albumele grupului au fost vândute în peste 120 de milioane de exemplare. Printre cele mai semnificative realizări discografice ale grupului britanic, se numără ”Deep Purple in Rock” (1970), ”Fireball” (1971), ”Machine Head” (1972), ”Burn” (1974), ”Stormbringer” (1974) și ”Perfect Strangers” (1984). Cel mai recent album de studio marca Deep Purple, intitulat ”Infinite”, a fost lansat în anul 2017. Un an mai devreme, pentru meritele deosebite aduse muzicii rock, Deep Purple a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame. Impresionantă la această trupă este și stabilitatea componenței, pe lângă cei 5 membrii actuali din Deep Purple mai făcând parte doar 8 membri de studio în decursul timpului, dar ce membri!: Jon Lord (clape, voci adiționale, aranjamente, decedat în anul 2012), Ritchie Blackmore (chitară), Nick Simper (chitară bass), Rod Evans (voce), Glenn Hughes (chitară bass, voci adiționale), David Coverdale (voce), Tommy Bolin (chitară, voci adiționale) și Joe Lynn Turner (voce), cărora li se adaugă doar doi muzicieni de turneu: Joe Satriani (chitară) și Nick Fyffe (chitară bass). În cei 51 de ani de carieră, Deep Purple a lansat 20 de albume de studio: ”Shades of Deep Purple” (1968), ”The Book of Talyesin” (1968), ”Deep Purple” (1969), ”Deep Purple in Rock” (1970), ”Fireball” (1971), ”Machine Head” (1972), ”Who Do We Think We Are” (1973), ””Burn” (1974), ”Stormbringer” (1974), ”Come Taste the Band” (1975), ”Perfect Strangers” (1984), ”The House of Blue Light” (1987), ”Slaves and Masters” (1990), ”The Battle Rages On …” (1993), ”Purpendicular” (1996), ”Abandon” (1998), ”Bananas” (2003), ”Rapture of the Deep” (2005), ”Now What?!” (2013) și ”Infinite” (2017).

Autor: Tudor Bolgar