După cum am precizat într-o cronică anterioară (AICI), în week-end-ul trecut am fost prezent în Timişoara. Pe lângă interesul profesional al deplasării, am căutat să îmi îmbogăţesc şi “palmaresul” concertistic. Astfel, dacă pentru seara de Vineri am optat să merg în Manufactura la concertul unei trupe maghiare tribute Queen, pentru seara de Sâmbătă am ales să mă înfăţişesz pentru prima dată de când DAOS-ul s-a metamorfozat în Capcana la concertul trupelor bucureştene Eternal Fire şi Váthos şi arădeană Unity Of Opposites. Evident, această seară era clar că urma să-mi fie mai pe plac decât precedenta.
Cu întârziere de aproximativ 45 de minute faţă de ora anunţată pentru debut, dar şi cu un handicap consistent determinat de faptul că, într-un alt club, o trupă prestigioasă din Timişoara a concertat cu intrare liberă, în jurul orei 20:45 pe scenă a urcat trupa arădeană Unity Of Opposites. Arădenii m-au prins de la prima degustare. Îmi pare că întocmai din pasiunile pentru muzici diferite ale membrilor, poate izvorî un potenţial deosebit al acestei trupe. Nu ca un impediment determinant, dar dacă ar reuşi să îşi transmită mai empatic mesajul tangenţial cu muzica, trupa asta chiar are şanse să aibă un viitor strălucit … adică să aibă o tranziţie fie mai energică, fie mai în slow motion, nu combinate şi nici pendulând între ele. Este un curat păcat să nu cauţi să pătrunzi dincolo de muzica Unity Of Opposites, în versurile şi stările pe care aceasta le completează atât de măiestrit: ba emotive, ba agresive, ba de-ţi vine să urli, ba de-ţi vine să te lamentezi tolănit într-o canapea, Unity Of Opposites te cam trece prin spectrul întregii existenţe umane, zămislit artistic de aceşti patru băieţi cutezători în ale exprimării artistice nu tocmai convenţionale şi etichetabile. E fascinant cum această trupă reuşeşte să compună riff-uri şi linii simple şi, totuşi, destul de complexe … câte trupe din zilele noastre se mai pricep să facă asta cu simţ artistic, oare? De asemenea, este cât se poate de cutezătoare structura tuturor pieselor interpretate, acestea fiind compoziţii progresive, cu multe schimbări de tempo şi de măsuri compuse. Nu doresc să intru în alte detalii tehnice, pentru că nici măcar trupa n-o prea face: multe din piese nu au titluri (deocamdată) şi nu sunt nici măcar finite, ci au o doză substanţială de improvizaţie, în special din partea chitaristului. Mi-a plăcut până şi felul cum trupa asta a nimerit cumva ca nuca-n perete în acest line-up, o frumoasă promisiune că viitorul le stă în propriile mâini şi putinţe.
Timpul fiind nemilos, linecheck-urile au fost efectuate rapid, astfel încât nu a trecut mai mult de 10 minute între finalizarea concertului Unity Of Opposites şi debutul concertului Váthos. A fost cireaşa de pe tortul serii pentru mine, indubitabil. Am rezonat 101% cu tot ce a trimis şi arătat această trupă. Fără veleităţi artistice memorabile, dar cu o prezenţă scenică deosebită, Váthos a demonstrat cu desăvârşire de ce este una dintre cele mai bine cotate trupe din “noul val”. Tributari fără compromisuri unui soi de – i-aş zice eu – post black metal, fără caterincă şi alte inflexiuni stilistice, Váthos demonstrează de ce este una dintre cele mai în vervă apariţii metal noi din România. Trupa a luat fiinţă în anul 2017, la Bucureşti, fiind formată din Radu (voce), Alex (chitară), Ducu (chitară), Dany (chitară bass) şi Gigi (tobe). Probabil că cea mai importantă realizare a trupei până în prezent este prezenţa pe afişul Rockstadt Extreme Fest 2018, unde Váthos a avut onoarea de a cânta la scena mare, deschizând ziua de Sâmbătă, alături de trupe admirate şi ascultate de membrii trupei. Momentan, Váthos lucrează din greu pentru a finaliza partea de artwork / concept artistic al noului album, primul album de studio al trupei, care se va intitula “Underwater” şi va fi lansat în anul 2019. Pentru fanii bucureşteni, următoarea întâlnire cu Váthos va avea loc în data de 2 Noiembrie 2018, în Club Quantic, alături de Syn Ze Şase Tri, Era Divina şi Eternal Fire. Playlist-ul de la Timişoara a cuprins următoarele piese: “Curse Of Apathy“, “Stop The Suicide“, “Shape Of …“, “Corrupted Mind“, “Sanctimonious Belief” şi “Hold My Breath“. Au ieşit în evidenţă în mod deosebit atitudinea scenică expresivă a lui Radu şi a lui Danny, pe feţele cărora chiar s-a văzut că dau 101% pe scenă.
A urmat ultima trupă a serii, anume Eternal Fire, o trupă de black metal cu influenţe simfonice care a prins contur în actuala formulă în anul 2015 în Bucureşti. Încă de la prima piesă, intitulată “My Will To The Stars“, am remarcat faptul că compoziţiile Eternal Fire sunt bine structurate şi omogene, având (cu mici excepţii) un vibe ascendent şi construcţie muzicală bine articulată. Asemenea Váthos, şi Eternal Fire este genul de trupă care te prinde foarte rapid, ca spectator. Chiar dacă monotonă prin prisma melanjului muzical abordat, Eternal Fire denotă un veritabil talent de a creiona pasaje instrumentale destul de complexe pentru symphonic black metal. Primul material discografic al trupei – EP-ul “Beyond Frozen Streams” – a fost lansat în Iunie 2015, fiind compus din 4 piese având ca temă principală mituri şi legende, ritualuri de trecere, natură, sentimente şi trăiri. Concertul de debut al trupei Eternal Fire a avut loc în data de 14 Iulie 2015, în Clubul Question Mark din Bucureşti, alături de formaţiile suedeze Of Fire şi Wormwood, cu reacţii pozitive deopotrivă din partea publicului şi a organizatorilor. La puţin timp după, piese ale trupei au fost preluate în cadrul emisiunii Studio Rock, difuzată pe Radio3Net şi prezentată de Lenţi Chiriac şi în cadrul emisiunii Digicult difuzată la postul de televiziune Digi24. Ca o observatie în urma acestui concert de la Timişoara şi cunoscând piesele de pe singurul material discografic editat de Eternal Fire până în prezent, este remarcabil faptul cum compoziţiile recente ale trupei marchează o sesizabilă schimbare de stil, un plus de agresivitate şi de complexitate, dar şi o evoluţie generală şi particulară a conceptului care articulează din spate piesele care vor constitui primul produs discografic full length al trupei, acesta părându-mi a fi axat pe conceptul alchimiei şi transcedenţei între spirit şi materie. Până în acest moment, trupa a concertat în Bucureşti, Sibiu (o dată în cadrul Finalei Naţională Wacken Metal Battle Romania 2016), Iaşi, Cluj-Napoca, Deva, Petroşani, Constanţa Ploieşti şi Tîrgu Jiu (cu o zi înaintea concertului prezent). De asemenea, în anul 2016, Eternal Fire s-a calificat în finala Rock În Parc Bucureşti, în finala naţională OSTRing România, în finala Metalhead Awards (la categoria “Best Newcomer”) şi a obţinut locul al 3-lea în finala naţională Wacken Metal Battle România. La Timişoara, Eternal Fire au cântat următoarele piese: “My Will To The Stars“, “Blood Monastery“, “Chant Of Resurrection“, “Tongue Of The Dead“, “Mourning Palace” (Dimmu Borgir cover), “Winter Darkness“, “Northmen And The Sea“, “Ardens Imperium” şi “Alchemy Of Decay“, la bis fiind interpretată piesa “Defiled Graves“. Patru dintre aceste piese vor figura pe albumul de debut care va fi lansat în primăvara viitoare. Componenţa trupei Eternal Fire este: Vali (voce), Horia (chitară), Florin (chitară), Gopo (chitară bass), Andreea (clape) şi Emi (tobe).
Pe scurt despre Capcana – nu am sesizat diferenţe de nici un fel în ceea ce priveşte spaţierea şi amenajarea faţă de fost club DAOS. Şi nicila cantitatea publicului, din păcate. Câţi am fost, am oferit totuşi (sper şi cred) o experienţă calitativă deosebită celor trei trupe, pe care le-aş mai vedea oricând cu cel puţin aceeaşi aleasă plăcere
Autor: Tudor Bolgar
